Cândva, într-o zi de vacanță, la mare, o fetiță de vreo 8 ani, Teodora, și-a dorit, de la părinți, câteva păsări de nisip. Mama i-a făcut doar un cuib de nisip din care, chipurile, ar fi zburat, deja, păsările. Copilul de atunci a rămas cu această dorință neîmplinită, la care s-a adăugat, apoi, trauma provocată de plecarea mamei din „cuibul familial”. A ajuns, astfel, o tânără răzvrătită, împotriva vieții, în general și a tatălui, în special, cel care nu a știut cum să gestioneze această relație: părinte-adolescent. Consecința? Teodora va ajunge pe mâna traficanților de persoane. Deși va scăpa, la un moment dat, din ghearele acestora, viața ei pare a fi distrusă iremediabil. Cu cicatrici pe față și pe suflet, retrasă, undeva, într-o țară nordică, încearcă să-și reia cursul vieții. Dar viața este precum un vas de lut sau de porțelan, care, odată spart oricât ai încerca să-l refaci, niciodată nu va mai fi cum a fost, cu adevărat. Teodora încearcă să-și învingă trecutul, spre a putea merge spre viitor. Păsările de nisip, din copilărie, sunt, acum, vorbele tatălui ce răzbat din receptorul telefonului.
Acesta este, pe scurt, subiectul piesei de teatru „Păsări de nisip”, aparținând dramaturgului Cristi Nedelcu. «Textul „Păsări de nisip” este a doua mea incursiune, în universul relației lor părinți-adolescenți, după Paso Doble», ne mărturisește autorul.
Cristi Nedelcu a ajuns să scrie această piesă, din dorința de a elucida un mister: „Cum adolescenții rebeli de ieri se transformă în părinții care nu se înțeleg cu adolescenții rebeli de azi”. Și… pentru că „…aceste probleme (…) se suprapun, sau, mai bine spus, se împletesc cu tarele societății de azi”.
Ineditul spectacolului de teatru, care a avut premiera oficială, vineri, 6 octombrie a.c., pe scena Teatrului Național ,,Marin Sorescu”, din Craiova, l-a reprezentat dezbaterea ce a urmat, cu părinții, elevii, profesorii, prezenți în sală. Concluzia? Acest proiect pornit din inițiativa dramaturgului Cristi Nedelcu și înaintat, deja, Ministerului de Interne și Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, trebuie să continue…
Pentru că, așa cum opina autorul: «„Păsări de nisip” nu este doar un text despre cum ajunge cineva, în acest malaxor de vieți și destine. Este și o încercare de a pune, în fața societății de azi o oglindă!»
Felicitări tuturor: dramaturgului, regizorilor și actorilor!
Elena Sîrghie
