Culoar perfect pentru Emil Albotă

„Vine vremea, vine ora, vine timpul tuturora” – iată un slogan politic, din perioada interbelică, ușor adaptabil azi, în ceea ce-l privește pe secretarul de stat, universitarul Emil Albotă.

Având în vedere evenimentele cutremurătoare petrecute, în ultimul timp, în PSD Olt, și, mai ales, în Primăria Slatina, Emil Albotă, prim-vicepreședinte UNPR Olt, are verde către fotoliul acestei din urmă instituții, o instituție cu o imagine grav avariată, în lumina nefavorabilă a gravelor acte de corupție, care se presupune a se fi comis aici.

Așadar, a venit timpul ca profesorul Emil Albotă să intre deja pe culoarul perfect care i s-a așezat astăzi la picioare, pentru a demonstra slătinenilor că poate reda demnitatea Primăriei Slatina, începând cu momentul în care va fi ales în fruntea obștii, în cazul alegerilor locale care vor urma.

Emil Albotă are în spatele său seriozitatea prin care s-a remarcat de-a lungul timpului, în ochii societății civile, precum și profesionalismul, educația intelectuală remarcabilă și cei șapte ani de-acasă, prin care domnia-sa și-a dobândit, pe deplin, valorile morale fundamentale: buna-credință, bunul-simț, onestitatea, onoarea,   credința în Dumnezeu și respectul față de aproapele său!

Sunt atribute care par desuete, în astfel de vremuri huliganice în care trăim, însă ele sunt necesare ca oxigenul pentru acea curățenie morală, capabilă să reconstruiască încrederea slătinenilor în Instituția Primăriei Slatina, instituție care trebuie reconfigurată, moral și profesional, din temelii, ca de pe urma unui cutremur…

Îmi spunea, cândva, colegul Alin Dorobanțu, pe vremea când și eu era tolerat la televiziunea lui Vâlcov, că Slatina are nevoie de un primar pământean, care să vină cu nevasta și copiii la teatru, să meargă duminica la piață (o piață  eliberată, bineînțeles, de pegra mafiotă care o stăpânește astăzi), ca să cumpere mărar, pătrunjel și leurdă și să ridice pălăria în fața oamenilor de rând…

Ei, bine, Emil Albotă poate fi întruchiparea acelui primar popular, acel fiu al orașului, capabil să readucă, la standardele pe care le merită slătinenii, normalitatea și concordia în acest oraș patriarhal, vechi de peste 600 de ani.

Așa cum v-am spus, Emil Albotă are tot ce-i trebuie, ținută morală, intelectuală, profesională și, mai ales, are acea capacitate a înzestrării aristotelice – în calitatea lui de preparator și asistent universitar, șef de lucrări și cercetător științific – prin care poate atrage în jurul său elitele Slatinei, oameni de condiție ireproșabilă, din care poate să-și selecteze colaboratorii.

Așadar, vânt bun la pupa, domnule profesor!

Dumitru Sârghie