Asistăm, aproape neputincioși, la două lumi diametral opuse. Una a războiului, internaționalistă, adeptă a confruntărilor militare pentru cuceririrea de noi teritorii, setoasă de sânge, neclintită în ideea de a ucide, pentru a stăpâni, și alta care încearcă, timid, schimbarea de viziune a ceea ce se chema cândva UMANITATE.
De altfel, pentru salvarea lumii, ar trebui redefinită întreaga paradigmă a tot ceea ce înseamnă, în aceste momente (când omenirea stă pe un uriaș butoi de pulbere), umanism-umanitate-umanitarism, națiune-naționalitate-naționalism, religie-credință-ecumenism, apostoli-neofiți-farisei-instigatori (vezi șeful Bisericii Ortodoxe, Patriarhul Kirill), bunăvoire-bunăvoință-iubire față de aproapele și de departele tău etc. Este imperios necesară o metamorfoză morală a omului, în stare să înlăture fariseismul, autoritatea urii și a fricii și, mai mult, capabilă să ne transmită credința de salvare, prin iubire dumnezeiască.
Speranța omenirii stă în această metamorfoză, întru iubirea augustiniană a omului de către om și sunt bucuros să constat că și oameni din județul nostru au pornit campanii umanitare de solidaritate și susținere a vecinilor noștri din Ucraina, care trăiesc infernul invadării Ucrainei de către Armata Rusă, la 24 februarie a.c.
Un astfel de om al lui Dumnezeu este și doamna profesoară Dalia Cîrstea, cea care, impresionată de tragediile din Ucraina, a inițiat o activitate umanitară, intitulată „Profesorii olteni pentru copiii războiului”, în cadrul unui proiect mai vechi – „Românii de lângă noi”, în ideea de a strânge bunuri necesare pentru copiii românilor din zona Bucovinei de Nord. Trebuie spus că Dalia Cârstea are „antecedente” serioase în ideea fraternității noastre transfrontaliere, ea fiind aceea care care, deja, pe timp de pace, a inițiat și desăvârșit un alt proiect, un proiect comun cu frații noștri români din Republica Moldova, Ucraina și Serbia, sub deviza „De la Timok, la Tisa și la Nistru”, care a generat, între românii din patria-mamă, și ceilalți de peste granițe, în mai multe etape, fructuoase evenimente interactive și schimburi culturale, legate de istoria românilor, de literatura română, de îndumnezeire și de neam. Dar, să-i dăm cuvântul doamnei profesoare…
– Cum v-a venit această idee umanitară, doamna profesoară, și cine s-a raliat proiectului domniei voastre?
– Fiecare dintre noi are un „filtru” unic, prin care vede lumea, iar acesta este puternic influențat de experiențele pe care le-a trăit în trecut. A-ți da voie să mergi, în acel loc emoțional, în care se află prietenii tăi, adică a trăi o emoție similară, înseamnă să împărtășești experiența lor. A fi acolo cu ei, trăind aceleași emoții, le transmiți mesajul: „Nu sunteți singuri! ”. Cu toții suntem obligați moral să găsim, constant, soluții, să încercăm să ne gestionăm înfrângerile, să ne aranjăm sarcinile, în ordinea priorităților, dar ce faci, atunci, când nu mai poți stăpâni niciunul din aspectele vieții tale, când nimic nu mai are legătură cu ordinea, legea, când singurul gând este supraviețuirea? Dar când te afli în Război?
Din primele zile, am luat legătura cu prietenii din Cernăuți, din Herța, pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmpla în această zonă. Ascultam, la telefon, sirenele de avertizare și țipetele oamenilor, atunci când se declanșau și, cu greu, îmi stăpâneam emoțiile.
Imaginile în care familiile erau despărțite, chipurile copiilor ascunși în adăposturi, m-au determinat să mă gândesc la felul în care aș putea să ajut, măcar și un pic! Așa s-a născut ideea de a strânge bunuri necesare, pentru a sprijini pe românii din zona Bucovinei de Nord. În cadrul proiectului „Românii de lângă noi”, am inserat activitatea „Profesorii olteni pentru copiii războiului”, după ce am discutat cu colegii mei, profesori de geografie, istorie și științe socio-umane. Modul în care au acționat aceștia m-a impresionat. Foarte multe școli și licee, dar și oameni din mediul privat, au acționat în sprijinul acestei activități. S-au strâns peste patru tone de produse, alimentare, de igienă personală, hăinuțe și jucării pentru copii. Am luat legătura cu asociația „Salvați copiii” și apoi cu filiala Suceava a acestei asociații, cu colegii inspectori școlari de la IȘJ Suceava, care erau angrenați în aceste activități în vama Siret. Totul a decurs firesc, rapid, cu solidaritate și empatie!
Apoi, am contactat pe prietenii mei din Herța, care mi-au făcut legătura cu primarul orașului și am stabilit să ne întâlnim imediat după ce trecem vama. În data de 7 martie 2022, am ajuns la vama Siret, unde am lăsat o parte din ajutoare, apoi am reușit să trecem granița. Aici ne așteptau prietenii mei, primarul orașului Herța și câțiva consilieri cu două dubițe. Întâlnirea a fost foarte emoționantă, oamenii îmi spuneau ,,Ești un înger”, dar eu le-am spus că sunt doar un om! Ei au adăugat, apoi, că ,,Dumnezeu lucrează prin oameni”!
– Avem informații că ați mai organizat un transport, tot în luna martie… Povestiți-ne…
În data de 28 martie, un alt transport a fost dus la așezământul monahal „Sfântul Gheorghe” din Storojineț, Ucraina. Am ales acest loc, la îndrumarea doamnei Consul al României la Cernăuți, Irina Stănculescu, și cu sprijinul domnului Eugen Pătraș, vicepreședintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți.
– Și tot în aceeași perioadă, ați fost și la Chișinău, la Centrul de refugiați ucraineni de acolo…
Da! Pentru că următoarea activitate din proiectul „Românii de lângă noi” urma să se desfășoare în Republica Moldova, am decis ca o altă parte din ajutoare să ajungă la Centrul de refugiați din Chișinău. Am primit sprijin de la doamna viceprimar a Chișinăului, doamna Angela Cutasevici, precum și de la colegele profesoare de la Instituția Publică ,,Gheorghe Asachi” din Chișinău…
– Pentru frații noștri de la Cernăuți intenționați să mai faceți ceva?
Următorul transport, ce va cuprinde doar îmbrăcăminte pentru copii mici și foarte mici, pampers, biberoane, jucării, va pleca în viitorul apropiat, la Cernăuți. Aștept niște confirmări referitoare la transportul în sine…
Pe această cale, tuturor voluntarilor, profesori, învățători, educatori, șoferilor, persoanelor din mediul privat, chiar unor locuitori ai municipiului Slatina, eu le mulțumesc în numele celor care au nevoie de ajutor! Ucraina moare și pentru noi!
A consemnat Dumitru Sîrghie
