Print this Post


    DE CE NU STĂ ION TOMA ÎN „BANCA LUI”?

    Mulți români se întreabă (m-am întrebat și eu, până m-am dumirit) de ce fostul senator Ion Toma nu-și vede de sănătatea și afacerile sale, cheltuind multă energie și destui bani, pentru a pune în linia întâi a politicii, tineri instruiți, nepătați juridic, frumoși la gând, la chip și la faptă.

    Într-o Românie politizată underground până-n prăsele, cu politruci murdari și expirați, unii provenind din eșalonul doi al PCR, alții din fosta Securitate a lui Ceaușescu, îmbogățiți peste noapte, prin rapt și devalizare a patrimoniului național, adversari en fanfare ai poporului român, demersul lui Ion Toma pare unul de-a dreptul donquijotesc, sugerându-ne lupta cu morile de vânt.

    Acest mod de gândire este, pe cât de neadevărat, total lipsit de rațiune. Idealurile curate ale fostului senator Ion Toma, dublate de insistența cu care acesta vrea să le pună în practică, duc întotdeauna (ce-i drept, nu imediat) la rezultate favorabile neașteptate.

    Cu astfel de idealuri, care par totdeauna irealizabile, s-a realizat întregirea țării, cu astfel de idealuri, adevărații patrioți ai acestei au construit școli, universități, instituții grandioase de cultură și de „naționalizare a spiritului românesc”, cum ar spune Constantin Rădulescu-Motru… Grație unor astfel de idealuri, românii au putut avea un Eminescu, un Nicolae Iorga, un Dimitrie Gusti, un Vasile Voiculescu, un Eugen Ionescu, un Traian Vuia, un Aurel Vlaicu, un Brâncuși, un Henri Coandă… Doamne și câte alte mari personalități a căror faimă a fost semnalată la Paris, la New York, la Roma, la Madrid, la Viena, la Londra,  la Berlin și în alte părți ale lumii…

    Prin efortul său material și moral, Ion Toma le spune tinerilor absolvenți din Olt și de aiurea, că România a avut modele politice și culturale din care ei trebuie să se inspire, că Sănătatea și Educația, dublate de o economie viguroasă poate menține țara în rândul națiunilor civilizate, că, pe lângă interesul personal, un politician adevărat trebuie să cultive interesele comunității „leagănului său de respirație”, cum ar spune Herta Müller, româncă de naționalitate germană, posesoare a Premiului Nobel pentru Literatură, interese care, odată puse în operă, stimulează interesul național…

    Că România este și merită să rămână în Europa Națiunilor și Libertății, cu specificul ei național, spiritual, cu elitele sale intelectuale, care trebuie motivate și prețuite, cu patrimoniul său istoric unic în lume.

    Iată răspunsul la întrebarea pe care și-o pun cei care nu  înțeleg de ce Ion Toma nu stă, acum, în amurgul carierei sale politice și profesionale, în „banca lui”.

    O fi puțin, pentru această lume nebună, nebună, nebună? O fi prea mult?  Nu știm nici noi exact, știm însă că, un român de calibrul moral și chiar material al lui Ion Toma, dacă ar fi lipsit de idealuri luminoase, ar fi sortit eșecului.

    Felicitări, Ion Toma!

    Dumitru Sârghie

    Permanent link to this article: https://linia1.ro/de-ce-nu-sta-ion-toma-in-banca-lui/