Trăim un timp fără patrie și, în țară, bat clopotele sorții. Românii, fără voia lor, orbecăiesc prin ceață, pierzându-și, pentru moment, busola și sistemul de valori, în timp ce actuala putere politică trage cu mitraliera în obrazul lui Hristos… Dar Hristos rămâne intact în inimile noastre. Exact cum au tras înaintașii lor cu buldozerul de Coloana Infinitului, înclinând-o, dar nereușind s-o doboare.
Dintre îndeletnicirile învățate la școala de meserii a istoriei, meseria de român a devenit cea mai blamabilă. De altfel, cel mai calificat în această meserie pare să fi fost Majestatea Sa, Regele Mihai I, care – iată – și după moarte (mai ales după moarte) încurcă rău socotelile urmașilor lui Ceaușescu, aceștia – în șiretenia lor stalinistă – aplaudând și delirând, astăzi, la auzul cuvântului magic – Monarhie! Și asta, după ce, începând cu anul de dizgrație națională, 1947, aceștia i-au tot pus Regelui pistolul la tâmplă.
Cu reflexul criminalului care se grăbește să șteargă urmele de la locul crimei, așa cum a făcut Ceaușescu în Decembrie 1989, noii legiuitori ai patriei obligă copilul să stea față în față cu pedofilul care l-a abuzat, adică violatorul face to face cu victima, anulează tot ceea ce înseamnă incompatibilitate și conflict de interese, în rândul politrucilor de toate culorile (poate și din această cauză liberalii, în majoritatea lor, tac mâlc), Codul Penal și Codul de Procedură Penală fiind sacrificate gospodărește, așa cum sunt sacrificați porcii de Crăciun.
Este o luptă împotriva anticorupției, prin care – odată câștigată de către promotorii ei – România va deveni o stafie a comunismului multilateral dezvoltat la porțile Europei.
Concomitent, Terente de Brăila ne arată… socoteala lui istorică și, ca să o vadă mai bine, toți angajații din sistemul public au liber până pe 3 ianuarie.
De la balcon, dictatorul teleormănean, alături de prințul consort tăricean, ne promite un trai mai bun!
La anul și la mulți ani, România!
Dumitru Sârghie
30 decembrie 1947. Probabil cea mai tristă zi din istoria poporului român. Atunci, în urmă cu 70 de ani, sub amenințarea armei, sub șantajul uciderii a o mie de tineri, cu perspectiva izbucnirii unui război civil, striviți de cizma sovietică și uitați de Occident, ne-am pierdut nu numai Regele. Ne-am pierdut legitimitatea. Și ne-am pierdut speranța. Istoria zilei de 30 decembrie 1947 a fost scrisă și rescrisă. Ea, de fapt, se rescrie și astăzi. Acum, la primul 30 decembrie de după 1947 pe care îl comemorăm fără Regele Mihai printre noi, adevărul va fi scos, probabil, la iveală mult mai mult decât a fost vreodată. Dar adevărul are și o față de care, în continuare, mulți se vor feri. Aceea care spune că ultimii 70 de ani sunt au creat o enclavă în istoria noastră care încă așteaptă să fie ștearsă. Nimic din ce s-a făcut în ultimii 70 de ani nu are o bază constituțională legitimă. Nimic din ceea ce trăim astăzi nu are legătură cu ceea ce ar trebui să fim. Speranța ar fi trebuit să renască în decembrie 1989. A fost începutul Revoluției noastre împotriva comunismului. O Revoluție care merge greu și care încă nu a ajuns la final, întrucât ea nu a reușit să producă schimbarea de sistem pe care o Revoluție o presupune. Aflăm, astăzi, că în decembrie 1989 am avut de-a face cu o lovitură de stat. Că nu a existat nici un vid de putere, pentru nici o clipă. Dar, în continuare, nu ni se spune că trăim în ilegalitate. „Sunt și rămân dizolvate toate structurile de putere ale fostului regim” se spune în Decretul-lege nr.2/1989 al Consiliului Frontului Salvării Naționale. Inclusiv constituția comunistă era abrogată prin acest act. Iar reconstrucția României pe baze legitime ar fi trebuit să se facă pornind de la Constituția din 1923. Acest lucru a fost evitat. Acest lucru este baza ilegitimității republicii noastre post-decembriste. Pentru că nu poți construi ceva legitim pornind de la o stare de ilegitimitate.
Maestre, sunteți „ neobosit” !
CRĂCIUN FERICIT,MAESTRE!
Taberele politice se războiesc dar multi nu stiu că niciunii nu au dreptate, nu doresc o adevărată reformă a justiției și că nici acum justiția nu poate fi considerată( încă de la Revoluție) imparțială, obiectivă, cu respect față de lege și cetățean! Nici acum nu putem să decelăm adevărul de minciună, corectitudinea de impostură,cinstea de hoție!Știți câte hotărâri criminale dau magistrații noștri și nedreptățesc cetățeanul român?Câte mii de cereri sunt la CEDO si primesc rezolvari peste zeci de ani cand practic numai ai ce să mai rezolvi pentru că viața trece, iar hoțíi populează instituțiile statului și nimeni nu are ce să le facă!!Nimeni nu s/a interesat .spre exemplu,într/un alt context, să vadă câte femei magistrat au avut relatii intime cu ofiterii care le dictau ce hotarari sa dea in cauzele pe care le vizau acestia, cum precizau, rapoarte de SIPA.Opozitia ca si Preseditele KI, din păcate, nu au solutii credibile si profesioniste pentru reforma justitiei !!Si atunci despre ce solutii salvatoare din partea opoziției vorbim referitor la Justitie?Vrem să o tinem tot la fel de … vulnerabila !!!!! Judecatorii si procurorii protesteaza pentru ca le este frica de raspundere!!Mai vrem astăzii să spunem că suntem o natiune democratică și că avem și un stat de drept? Cu siguran’ță, nu. La multi ani!!