Compromisul lui Nicușor Dan de a accepta majorarea TVA, impusă ca o condiție de Ilie Bolojan pentru sprijinul politic, marchează o ruptură între discursul de campanie și realitatea negocierilor de putere. Dacă în campanie a semnat, simbolic și populist, că nu va crește TVA-ul, această decizie ulterioară nu doar că îi subminează credibilitatea, dar dezvăluie și limitele idealismului afișat în fața electoratului.
Pe de o parte, gestul poate fi interpretat ca o adaptare pragmatică într-un peisaj politic în care alianțele se construiesc cu greu și cu prețuri mari. Pe de altă parte, el întărește percepția că promisiunile asumate în fața cetățenilor sunt reversibile atunci când vine vorba de accesul la guvernare.
A face compromisuri este parte din exercițiul politic matur, dar a face rabat de la propriile angajamente fără transparență și fără un minim efort de justificare onestă în fața electoratului riscă să transforme un candidat antisistem într-un politician de sistem. Iar Nicușor Dan, care și-a construit cariera pe o imagine de integritate și consecvență, pare, în acest caz, să își erodeze exact capitalul moral care l-a diferențiat.
Dumitru Sîrghie
