Demisia dumneavoastră, domnule Vâlcov, este o necesitate istorică!

Am citit scrisoarea deschisă prin care senatorul Darius Vâlcov îi cere demisia lui Vasile Stoean, șeful Poliției Municipiului Slatina. O scrisoare populistă, prolixă, scrisă prost, o compunere școlărească, prin care Darius Vâlcov încearcă să-și recapete măcar un atom din popularitatea pe care a avut-o cândva.

Din ce în ce mai lipsit de inspirație, dar și obligat de escaladarea evenimentelor tragice care se întâmplă în Slatina – Dragostea sa  –, Darius Vâlcov încearcă să dreagă busuiocul, recurgând la niște trucuri ieftine, care frizează cinismul și prefăcătoria, caracteristice unui politruc ajuns prea repede în amurgul carierei.

Ca modești scriitori ai trebilor obștești, ca slătineni și ca români, în general, noi nu considerăm că ne îndeplinim datoria, dacă îl lăsăm – în continuare – pe Vâlcov să ne mintă cu atâta dezinvoltură. Nu-i putem tolera, la infinit, ipocrizia, doar prin faptul că e capabil de orice, pentru a-și apăra poziția, privilegiile ce decurg din aceasta, precum și clientela politică (când portocalie, când roșie), care a invadat ca lăcustele sufletul acestui județ blestemat.

Refuzul conducerii de la Gazeta Nouă, acela de a-i publica lui Vâlcov ridicola scrisoare deschisă, ne arată – fără dubii – că nici măcar oficiosul PSD nu poate găzdui o asemenea gogomănie epistolară. O adevărată epistolă cu antrax, prin care Vâlcov dorește să otrăvească încă o dată sentimentele de furie, pe care le nutresc slătinenii față de el și față de șleahta lui de impostori, care dorm prin Parlamentul României și prin deconcentratele acestui județ. O intoxicare, prin care Vâlcov își etalează – a câta oară? – mărețele realizări în slujba „securității cetățeanului”, din timpul mandatelor sale. Securitatea cetățeanului, care există fără a fi…

În scrisoarea respectivă, Vâlcov ne-a vorbit demagogic și despre anumite probleme legate de traficul de droguri, precum și despre valutiștii de la „Vacanța”. Mi-aduc aminte că Mihai Pruteanu, fostul comandant al Poliției Olt, rezolvase – măcar parțial – problemele legate de droguri, precum și cele privitoare la valutiștii de la „Vacanța”. Pruteanu a fost apoi schimbat politic și fenomenele cu drogurile și valuta au renăscut plenar. Cui ar trebui să-i ceară Vâlcov demisia, în acest caz?

Pe timpurile sinistrului PDL, timpuri egale în incompetență și prostie cu cele pe care le trăim astăzi, au murit în Spitalul Groazei din Slatina copii și oameni maturi, care ar fi trebuit să trăiască și astăzi. Cui trebuia să-i ceară demisia d-l Darius Vâlcov? Nici astăzi n-am aflat în ce condiții misterioase a murit cu zile colega noastră, ziarista Florina Popa. Cui i-a cerut demisia șeful suprem al Spitalului Slatina, d-l Darius Vâlcov? Prostul management actual al spitalului a dus la plata a 12 miliarde de lei vechi către o firmă care pregătea mâncarea bolnavilor, astăzi mâncarea pregătindu-se în condiții absolut insalubre. I-a cerut demisia d-l Vâlcov celui pe care l-a cocoțat acolo sus? Și câte și mai câte alte fărădelegi și crime financiare, pentru care Vâlcov trebuia să le ceară celor responsabili demisia.

Mai nou, a murit ucis de cuțitul unui huligan tânărul boxer Gălbenușe. Ei, aici, fraților, problema se schimbă. Această crimă odioasă stă în proliferarea pe teritoriul Slatinei a unor structuri huliganice și grupuri infracționale, utilizate politic, de-a lungul vremii, în acțiuni electorale, pentru vandalizarea afișelor și pentru intimidarea adversarilor politici. Poate își aduce aminte cineva cum se ardeau pe stradă, în fața sediului PSD, portretele unor politicieni (însuși portretul lui Vâlcov, pe când el era democrat-liberal), cum s-a tras cu pistolul la Colonești și ce bătălie a fost la Găneasa, între găștile „paramilitare” ale PDL și PSD. Găști care, într-un timp relativ scurt, s-au aliat împotriva poporului și, mai ales, împotriva celor care nu aplaudă PSD.

Oameni buni, tot răul care ni se întâmplă astăzi, în Slatina și în întreg județul Olt, are o seamă de autori morali. Unul dintre acești autori morali este însuși Darius Vâlcov, cel care – având un miros dezvoltat – începe să-și ia măsuri de precauție.

Din păcate pentru el, mișcările lui sunt previzibile, arsenalul său mediatic dă semne de slăbiciune și de prostie crasă, iar respectiva scrisoare deschisă nu face decât să le arate oamenilor adevărata față a acestui aventurier politic.

Bineînțeles, că Vasile Stoean n-are ce căuta în fruntea Poliției Municipale, însă el e doar un fulg în calea bulgărelui de zăpadă care se rostogolește politic și lasă atâtea victime în calea lui. Mai întâi, d-l Vâlcov ar trebui să ceară celor mari demisiile, celor care sunt nașii din umbră ai acestor cataclisme și apoi demisiile celor care reprezintă „plevușca” aservită politic, din care face parte și „amărâtul” de Stoean. Pe care Vâlcov a mai încercat cândva să-l dea afară, pe vremea când era anti-pesedist înrăit, iar televiziunea pe care o conducea atunci purta emblema oranjeriei PDL.

Demisia dumneavoastră, însă, domnule Vâlcov, e o necesitate istorică! Ar fi cea mai utilă și mai productivă demisie pentru un județ pe care ați urinat cu un dispreț nemaiîntâlnit aproape un deceniu…

Dumitru SÂRGHIE