Într-un mesaj public extrem de dur, transmis în ajunul Zilei Naționale a Culturii, deputatul liberal Gigel Știrbu, președintele PNL Olt, critică modul în care această zi riscă să fie confiscată de zgomot politic, marșuri ideologice și sloganuri în locul reflecției, lecturii și dialogului cultural.
Fără a menaja pe nimeni, liderul liberal vorbește despre „elitele suveraniste”, „liderii de galerie” și despre transformarea culturii într-un simplu decor propagandistic, într-un text amplu care pune sub semnul întrebării raportul dintre societatea românească și ideea de cultură autentică.
Redăm integral declarația deputatului Gigel Știrbu:
„Mâine e Ziua Națională a Culturii. Ziua lui Eminescu. Ziua în care o națiune ar trebui să tacă puțin, să citească, să gândească, să intre într-un teatru, într-un muzeu, într-o bibliotecă.
Să stea față în față cu ideile, nu cu portavocea.
Dar România are talentul rar de a transforma orice sărbătoare a spiritului într-un marș al golului.
Așa că mâine, în loc de Eminescu, vom avea megafon.
În loc de cultură, coloană.
În loc de reflecție, scandare ritmată.
Vom vedea „elitele suveraniste” ale națiunii defilând solemn, disciplinat, cu privirea fixată înainte, urmând cu devotament un șef de galerie — probabil cea mai fidelă metaforă pentru raportul lor cu ideea de cultură.
Ce ironie mai mare poate exista decât să sărbătorești Ziua Culturii fugind exact de ea?
Cultura cere răbdare.
Lectura cere efort.
Gândirea cere îndoială.
Or, toate acestea sunt incompatibile cu sloganul, cu lozinca, cu strigătul colectiv care înlocuiește ideea.
Eminescu vorbea despre profunzime, nu despre zgomot.
Despre conștiință, nu despre turmă.
Despre libertatea gândului, nu despre marșul în coloană.
Dar pentru unii, cultura e bună doar ca decor. Ca pretext. Ca drapel fluturat de oameni care n-au deschis o carte, dar știu exact cine sunt „dușmanii”.
Cultura adevărată e periculoasă: pune întrebări, nu oferă certitudini ieftine.
De aceea, în ziua în care România îl comemorează pe Eminescu, vom vedea exact opusul lui:
– mai mult zgomot decât sens,
– mai multă furie decât gândire,
– mai multă disciplină de stadion decât libertate intelectuală.
Teatrul e greu.
Muzeul e plictisitor.
Biblioteca nu aplaudă.
Mult mai comod e marșul. Acolo nu trebuie să gândești. Doar să urmezi.
Cultura nu mărșăluiește.
Cultura nu urlă.
Cultura nu are lideri de galerie.
Dar mâine, în capitala României, vom asista din nou la tentativa jalnică de a masca lipsa de conținut cu patriotism de paradă.
La mulți ani, Cultură Română!
Iartă-ne că, încă o dată, unii au confundat-o cu zgomotul.”
Dragoș Sîrghie
