Modelele de dezvoltare economică bazate pe sisteme liniare au generat procese adverse în raporturile cu mediul înconjurător, prin impactul asupra resurselor naturale și prin eliminarea în natură a unor mari cantități de deșeuri. Dezvoltarea durabilă este ansamblul de soluții care trebuie să asigure satisfacerea necesităților de bază ale societății, fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități. Dezvoltarea durabilă include sistemic și integrativ mai multe dimensiuni: economice, tehnologice, ecologice, sociale, spațiale și culturale. Este recunoscut rolul tot mai important al mediului natural și potențialul productiv al ecosistemelor naturale, care contribuie direct și indirect la creșterea economică și calitatea vieții.
Realizarea operațională a conceptului dezvoltării durabile nu este simplă în condițiile de instabilitate economică, adâncirii decalajelor dintre țările bogate și cele în curs de dezvoltare, scăderii biodiversității și sărăcirii fondului genetic, erodării mediului înconjurător, tergiversării reconstrucției ecologice, ascuțirii competiției pentru resursele naturale, insuficientei disponibilități financiare și priorităților acordate altor preocupări stringente ale societății.
Dezvoltarea durabilă este condiționată de administrarea corectă a resurselor naturale pe care se sprijină toate sistemele vii și de armonizarea dintre sistemul economic și sistemele ecologice. Ea are impact asupra mediului, iar calitatea mediului influențează performanțele economice. Dacă nu se realizează concilierea și echilibrul economico-social, degradarea mediului și declinul economic se vor alimenta reciproc.
Obiectivele vizate sunt: creșterea economică, conservarea unor structuri diverse ale patrimoniului natural concomitent cu prezervarea mediului înconjurător; satisfacerea cerințelor vitale ale omenirii și dezvoltarea umană durabilă.
Conservarea și dezvoltarea bazei de resurse naturale, exploatarea lor trebuie să ia în considerare principiul ecologic. Determinarea prețurilor resurselor naturale și internaționalizarea costurilor prin mecanisme de piață și prin intervenția reglatoare a statului (reglementări juridice, standarde, taxe, subvenții, reglementări ale utilizării terenurilor etc.), luarea deciziilor prin urmărirea simultană a celor două mari obiective: dezvoltarea economică și protecția mediului înconjurător.
Acești indicatori ar trebui să înlocuiască produsul intern brut ca indicator al dezvoltării utilizat în prezent. Dar, dezvoltarea măsurată prin modificările PIB-ului nu este cea mai relevantă deoarece nu poate demonstra rarefierea sau epuizarea resurselor naturale, efectele negative ale poluării ori alte efecte adverse asupra ecosistemelor și sănătății populației. De exemplu, supraexploatarea zăcămintelor de minereuri, solului, pădurilor, fondului piscicol etc. produce creștere economică, dar degradează continuu mediul și țara devine tot mai săracă. În consecință generațiile viitoare vor fi și ele sărace, iar dezvoltarea durabilă va fi compromisă.
Concluzionând, se poate spune că o țară nu-și poate susține dezvoltarea pe termen lung în condițiile degradării și diminuării capitalului natural. De aceea se poate considera că un indicator mai relevant decât PIB în evaluarea dezvoltării este calitatea mediului.
Dezvoltarea durabilă la nivel național depinde de administrarea eficientă a resurselor naturale și conservarea durabilă a capitalului natural, restructurarea și dezvoltarea echilibrată a economiei, asigurarea competitivității bunurilor și serviciilor pe piețele interne și externe precum și calitatea mediului înconjurător care influențează calitatea vieții.
Prof. dr. Ștefania MARINEANU
