Dineu cu băieții deștepți

Motto: „În momentul triumfului suprem, declinul începe să-și facă treaba!”’
(Lordul Beaverbrook)

Întruchipare a celebrului Janus Bifrons, Darius Vâlcov are două fețe: o față îl reprezintă pe Darius de la PSD, iar cealaltă – pe Darius de la PDL.

Multă vreme am crezut că Darius de la PSD, după convertirea sa in integrum la valorile cripto-comuniste, va deveni vioara întâi a PSD Olt. Că îi va învârti pe degete pe Dan Ciocan (liderul de onoare al social-democraților din Olt), pe Paul Stănescu și pe „juniorul” Marius Oprescu, care însă s-au dovedit a fi niște luptători de gherilă, cu mult peste ceea ce și-a imaginat soțul Laviniei Șandru.

Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg… Prințul Referendumului nu-și putea imagina, având în vedere abilitățile sale într-ale jocurilor de culise, că școala politică pesedistă de la Olt, cea privind tehnicile insurecționale în lupta pentru acapararea deplină a puterii, poate să fie deasupra școlii de diversiune a lui Cosmin Gușă, pe care el (primul discipol al lui Marin Bobeș) a absolvit-o cu Magna cum Laudae.

Până la un moment dat, lui Vâlcov de la PSD i s-au adeverit toate profețiile, câștigând în trombă, după o formulă consacrată a lui Traian Băsescu, toate bătăliile. Acestea au culminat cu impunerea lui Minel Prina în fruntea Executivului Primăriei Slatina și cu accederea sa în Senatul României – „Locul de joacă al bufonilor și Paradisul plicticoșilor”, așa cum spunea Marchizul George Curzon despre Camera Comunelor.

Primul eșec major care i-a tăiat lui Vâlcov pofta de PSD pe pâine a fost acela că Ponta a declinat, cu sânge rece, dorința eroului nostru de a ocupa un portofoliu de ministru, dându-i acestuia de înțeles că jocurile la nivel înalt nu pot fi comparate cu cele de la Olt, unde personaje politice obscure sunt foarte ușor de dus de nas, de cumpărat și de vândut de către fostul și actualul lider al PDL Olt.

Naivitatea asta a lui Vâlcov de la PSD, cum că el ar fi putut ajunge ministru, într-un furnicar pesedist revanșard și flămând, a avut-o și bietul Ion Toma (care, din punct de vedere politic, a fost o victimă a propriului ideal), pe vremea „prostănacului” Mircea Geoană.

Au urmat apoi o serie de alte insuccese, pe care pesedistul Vâlcov le-a contabilizat cu strângere de inimă, locul său de prestidigitator și cel de „cel mai iubit fiu al poporului” fiind luat de Marius Oprescu, care joacă impecabil. Dacă Vâlcov de la PDL știe, ca orice profan, că doi și cu doi fac patru, aptitudinile reale remarcabile ale băiatului deștept de la Piatra-Olt pot întinde rezultatul acestei adunări elementare până la cinci sau chiar mai mult, până la șase sau șapte…

În afară de unele gafe specifice vârstei și cauzate de lipsa lui de cultură generală, Marius Oprescu (vicepreședinte CJ Olt) este astăzi omul care face cărțile, nemailipsind mult până când ar putea să-l trimită pe Vâlcov să-i cumpere țigări, așa cum îl trimitea, pe vremuri, Corneliu Coposu pe Emil Constantinescu. (Scuzați infamia comparației!)

Astăzi lui Darius îi este rușine de PSD. Asigurându-și un confort material  fără măsură, dar frustrat până-n celula-mamă, Vâlcov de la PDL încearcă să ne insufle că marginalizarea sa de către liderii PSD Olt este un plan al său genial și că trecerea lui în anonimat este parte componentă a unei strategii, care îl va urca pe treapta cea mai înaltă a carierei sale politice: guvernator regional! Aiurea… Singura izbândă politică cu care el se mai poate mândri este aceea că, generos fiind, Dan Ciocan îl invită, din când în când, la câte-un dineu cu băieții deștepți din PSD Caracal. Poștă-bună, Darius Vâlcov!

Dumitru Sârghie