D-na directoare, educația, după cum știți, stă la baza unei națiuni. Credeți că autoritățile locale și naționale mai știu treaba asta, mai țin cont de chestiunea aceasta?
Eu cred că nimeni nici nu ar putea să facă parte din autorități, dacă nu ar ști că educația stă la baza evoluției unui om. Și noi, la Vădăstrița, fără niciun fel de intenție de a spune lucruri frumoase despre primar, vă spun că totdeauna a acordat sprijin necondiționat educației din școală și din localitate. Nu s-a întâmplat vreodată, dacă am avut un copil care a încălcat regulile bunei cuviințe, cum ar fi, de exemplu, să spargă nu știu ce, într-o anume săptămână, să distrugă un jgheab prin care curge apa, să nu ia măsuri. Adică, împreună am mers, am discutat, am vizitat familiile copiilor, i-am chemat aici pe părinți la primărie, am stat de vorbă nu numai cu d-l primar, ci și cu secretarul comunei, cu asistentul comunitar, cu poliția, așa încât lucrurile să intre în normalitate și să nu se mai repete aceste greșeli. Delicvența începe de timpuriu, dacă nu este stopată. Vreau să vă spun că nu am avut cazuri extreme, la școală, dar cele mai mici năzdrăvănii ale copiilor au fost taxate și nu este vorba doar de această idee de a face ceva în școală. Este vorba de faptul că d-l primar ne-a sprijinit mereu în tot ce noi am avut nevoie legat de educația copiilor.
Ce importanță mai au, în zilele de azi, orele de dirigenție?
Foarte mari. Cred că fără consiliere și fără dirigenție nu se poate. Deși sunt învățătoare și nu avem oră specială de consiliere, altădată aveam, dacă nu abordezi cu copiii, în orele de dirigenție, tot ce are legătură cu sufletul lor (și numai la ora de dirigenție o poți face), înseamnă că nu încerci decât să dai informații copiilor, să mergi pe ideea de a forma copii, de a transmite cunoștințe și informații legate de disciplinele de învățământ și de a trece peste educație.
Copiilor le plac mult aceste ore, dar sunt un pic mai greu de abordat, este nevoie de o anume tematică, care să le dea copiilor impresia că pot comunica cu dirigintele sau cu învățătorul, fără bariere, să-și spună absolut toate ideile, să intre în competiție unii cu alții, să-și exprime opiniile. Într-o oră de dirigenție o pot face, pentru că acolo nu sunt note, nu sunt calificative, este, efectiv, ora în care fiecare elev poate să-și spună opinia, așa încât știe că nu este taxată de învățător, ci doar discutată, fără să fie consemnată sau evaluată printr-o notă.
La ora de dirigenție se mai poate adăuga și ora de religie… Mai există ore de religie?
Există orele de religie și au existat. Este vorba despre faptul că suntem un popor creștin și fiecare copil, acasă, este învățat de când se naște, să spună o rugăciune. Ora de religie are rostul ei. Eu cred că este bine să fie și oră de religie, dar abordată altfel. Nu sunt profesor de religie, dar am văzut manualele copiilor. Au noțiuni care sunt foarte dificile, greu de reținut. Religia cred că ar putea fie predată altfel, adică manualele să fie concepute ca niște manuale în care să fie multe lecturi, din care copiii să extragă binele, răul, adevărul, dreptatea, dar să fie accesibile. La felul cum sunt acum concepute, manualele sunt greoaie, anevoioase. În loc să atragi copilul să vină cu plăcere la ora de religie, se creează o atitudine de respingere.
Ora de religie ar trebui să-l formeze pe copil în spiritul nu neapărat al creștinismului, ci al unui om bogat sufletește, al unui copil educat. În loc să facă acest lucru deja copiilor li se induce ideea de teamă, de spaimă, că nu știu ce au de învățat. Eu nu am făcut religie în școală, dar copiii mei făcând și ajutându-i pe mai departe, mi s-au părut noțiuni extrem de greu de reținut. Ideea de religie trebuie altfel abordată. Nimeni nu se dezice de ortodoxism, dar religia trebuie abordată în așa fel încât copiii să participe cu plăcere la aceste lecții.
Ce efectiv de elevi aveți în școală?
În școală, avem 382 de elevi în clasele I-VIII, avem și 78 de copii la grădiniță. Un colectiv numeros, avem clase paralele. Un colectiv care poate fi stăpânit, el provenind din medii diferite. Când există mediile acestea pestrițe, sunt colective greu de format. Un copil are mama în străinătate, unul provine dintr-o familie dezorganizată, unul este dintr-o familie foarte bună. Dar, până la urmă, aceasta este misiunea noastră, să fim foarte buni manageri, să eliminăm toate aceste diferențe dintre copii și să-i determinăm pe toți să înțeleagă că, la școală, și nu numai aici, sunt copii. Cine nu-și uită copilăria se spune că nu îmbătrânește niciodată.
Fenomenul părinților plecați în străinătate se manifestă și la d-voastră?
Da și, din păcate, lasă urme foarte puternice. Am avut, într-un an, dintr-o singură clasă, plecate trei mămici care nu s-au mai întors. Au plecat acolo, spun ele, să reușească să strângă niște bani ca să-și crească copiii, dar acolo nivelul de trai pe care l-au întâlnit au fost unul mult ridicat față de ce au ei acasă și s-au oprit acolo, nu le-au mai păsat de copii, nu le-au mai păsat de nimic. Nu vorbesc numai despre aceste situații, ci despre ideea că un copil care nu are amândoi părinții lângă el este un copil care trăiește cu frustrări. Sunt urme apăsătoare pentru un copil, când mama și tata sunt, în permanență, acasă, mai ales la vârste fragede, înseamnă una, dar când copilul trăiește cu un bunic este alta. Adică, banii nu trebuie să ia locul afecțiunii. Vin părinții cu bani, dar dacă copiilor le lipsește afecțiunea nu este în regulă.
D-l primar ne-a ajutat, a pus la dispoziție mașina primăriei, am fost cu unii copii la consiliere, pentru că nu avem psiholog la școală. Avem un psiholog la Corabia. Au fost câțiva copii pe care i-am dus săptămânal acolo, pentru că se simțea nevoia. Copiii trebuie să comunice, totuși, cu cineva și cine poate să comunice mai ușor și mai apropiat cu un copil dacă nu părintele.
Parfumul școlii de odinioară a reînviat?
Azi, la clasa a IV-a, am avut cinci pensionari invitați și m-au făcut să lăcrimez, pentru că una dintre colegele de cerc a spus: „Doar dacă ții cont de oamenii care ți-au dat educație, poți fi astăzi ceea ce ești!”. Adică, fără trecut nu se poate. Este imposibil să existăm fără trecut. Parfumul școlii de altădată dăinuie. Eu am amintiri foarte frumoase în această școală cu foști colegi și pentru mine înseamnă mult de tot.
Ce ne puteți spune despre activitățile extrașcolare, culturale?
Avem consilier educativ în școală, ca și celelalte unități, de altfel, și, în ședințele noastre de consiliu profesoral, am încercat să punctăm, mai întâi evenimentele importante dintr-un calendar, să-l numim nu numai ortodox, ci un calendar de care noi ținem tot timpul cont. În luna noiembrie, încercăm să facem excursii, chiar una dintre colege a fost la Prislop. Pe data de 1 decembrie, vom avea o activitate cultural-artistică. De Crăciun, d-l primar a fost totdeauna lângă noi cu cadouri pentru copii. Copiii sunt emoționați și acele serbări sunt menite să trăim magia Crăciunului, nu două poezii și trei versuri. Sunt concepute cu foarte mult suflet și cu multă implicare. 24 ianuarie – activități istorice, 1 martie – primăvara; 8 martie – Ziua Mamei, 1 iunie – Ziua Copilului. Pentru fiecare astfel de activitate, fiecare diriginte și învățător se planifică și știe clar că are de organizat aceste activități. Vă pot spune că între noi există competiție și fiecare vrea ca activitatea extrașcolară organizată de el să fie altfel, măcar dacă nu mai bună decât cel care a organizat-o înainte. Funcționează foarte bine acest program de activități extrașcolare.
Mesajul d-voastră către părinții copiilor și către copiii?
Mesajul către părinți: cred că nimic în lume nu este mai frumos decât să fii părinte. Și dacă ai această ocazie și Dumnezeu ți-a dat ocazia să ai un copil, să ai atâta grijă de el, încât nimic să nu precupețești să oferi copiilor, mai ales afecțiune și tot ce ai mai bun în tine să dai acelui copil. Aici nu este vorba de bani. Niciun părinte să nu se culce seara până când nu-i spune o poveste copilului, să nu treacă o sărbătoare de Crăciun până când un părinte nu face un brad. Să nu fie nicio sărbătoare de 8 martie în care o mămică să nu primească primul ghiocel de la copilul ei. Eu am zis că cel mai frumos lucru de pe pământ este să fii părinte, indiferent dacă, uneori, copilul îți creează anumite probleme. Un copil este al nostru, se trage din noi, trebuie neapărat să facem noi totul pentru el.
Copiilor le spun că trebuie, mereu, să respecte oamenii de lângă ei. Și părinți, și cadre, și autorități, să știe, înainte de toate să fie oameni.
Astăzi (marți, 18 noiembrie a.c.) ați avut o activitate bogată în școală. În ce a constat aceasta?
A fost o activitate de cerc pe care, ca și colectiv, am încercat să o abordăm aproape în același fel. Fiind vorba de managementul clasei de elevi, ne-am strâns în Comisia Metodică a Învățătorului, am punctat ceea ce este foarte important în a manageria o clasă și apoi, fiecare învățător, în funcție de nivelul vârstei copiilor, a îmbrăcat într-o anumită formă această idee. Sunt sigură că toate activitățile au fost emoționante, că toți învățătorii prezenți astăzi aici au avut ce să învețe și noi ne-am bucurat foarte tare că există asemenea activități. La un moment dat, se spunea că este bine să se abandoneze ideea de cerc, dar cercurile rămân formă de perfecționare, rămân profesional. Sunt sigură că toată lumea a plecat astăzi, de la noi, un pic altfel decât a venit.
Dumitru SÂRGHIE
