D-na Leulescu, ați avut privilegiul să lucrați alături de unul dintre cei mai reprezentativi foști deținuți politic, patriotul și anticomunistul Octav Bjoza. I-ați fost chiar consilieră. Cum îl puteți caracteriza ca om, ca român, ca erou al luptei anticomuniste, ca iubitor de Cristos?
Nu numai că am avut privilegiul, ci și onoarea ca, din anul 2015, să-i fiu alături, inclusiv din calitatea mea de consilier personal cât și cea de inspector superior guvernamental, domnului Octav Bjoza, fost Subsecretar de Stat și Președintele AFDPR și, care este un mare român, unul dintre cei mai reprezentativi eroi ai luptei anticomuniste, un exemplu de cinste, demnitate și morală pentru generațiile din prezent și cele care vor urma! Domnia sa este un om puternic, cu un moral ridicat, cu o credință și valori solide, de neclintit! Lucrând direct și nemijlocit cu domnul Octav Bjoza, am constatat rapid că noi toți, cei care îl cunoaștem și îl iubim – dar nu numai noi, ci întreaga societate, avem nevoie de domnia sa și de valorile sale! Este printre puținii care au demnitate și care nu are teama să rostească mereu Adevărul!
Bineînțeles că toată această forță a personalității sale pe care si-a manifestat-o permanent, a fost aceea care l-a ajutat să supraviețuiască iadului din temnițele și lagărele de exterminare comuniste, este dată de iubirea sa față de Domnul nostru Iisus Hristos. Arestat de Securitate la finele anului I de facultate, la 25 iunie 1958, când încă nu împlinise 20 de ani, după o serie de anchete la Securitatea Iași, București și Brașov, apoi condamnat de Tribunalul Militar Brașov la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii, pentru „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale”, domnul Octav Bjoza a trecut, după cum se cunoaște, prin iadul închisorilor din Codlea, Gherla, Galați, Brăila, Văcărești și Jilava – Fortul „13”, prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoienești și Salcia, precum și cele din Delta Dunării, ca Bacul „4”, Periprava Centru și Periprava – Secția Grindu, de unde a fost eliberat la data de 23 iunie 1962. Eliberarea a avut loc ca urmare a faptului că autoritățile comuniste au realizat că pedeapsa inițială era exagerat de mare, în comparație cu faptele comise. Astfel, la 9 februarie 1962, prin decizia nr. 34 a Tribunalului Suprem al Republicii Populare Romîne (RPR) – Colegiul Militar, se admite recursul declarat de Procurorul General al RPR, iar decizia casează sentința inițială dată de Tribunalul Militar Brașov și îl condamnă la 4 ani temniță grea.
Așa cum spuneam, domnul Octav Bjoza nu ar fi supraviețuit iadului din temnițele comuniste fără a avea o credință profundă în Hristos, fiind evident că, în lipsa acestei credințe și a tăriei sale de caracter, nu ar fi supraviețuit nici după eliberare, când „închisoarea mică” a fost înlocuită cu „închisoarea mare”, domnia sa fiind urmărit și tracasat de Securitate, printr-o rețea de informatori, dintre care și prieteni apropiați, de la eliberare sa până în anul 1989. De altfel, tăria și soliditatea credinței sale au fost recunoscute în mod public și unanim, pentru că la data de 27 octombrie 2017, la sediul Patriarhiei Române, în prezența patriarhilor ortodocși de pe mapamond, inclusiv a Patriarhului Chiril I al Moscovei, Președintele AFDPR, domnul Octav Bjoza, a primit Crucea Patriarhală, din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru „Lucrul credinței voastre și de osteneala iubirii și de stăruința nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos”. Trebuie spus, pe de-o parte, că distincția „Crucea Patriarhală” a fost acordată foarte rar mirenilor, în istoria Bisericii Ortodoxe Române, iar pe de altă parte, că încununează o viață de luptă anticomunistă, de grele suferințe, dar mai ales de credință neabătută în Hristos.
De altfel, la ora actuală, domnul Octav Bjoza este unul dintre cei mai decorați români, având patru astfel de distincții: Decorația Regală „Nihil Sine Deo” (acordată de Majestatea Sa Regele Mihai I al României în anul 2013), „Steaua României în grad de Cavaler” (primită din partea Președintelui României, Klaus Werner Iohannis, în anul 2014), „Crucea Patriarhală” (în anul 2017) și Ordinul „Meritul Cultural în Grad de Cavaler” (acordat tot de Președintele României în anul 2019).
Cum ați văzut domnia voastră hotărârea a încă actualului premier de a-l demite pe d-l Bjoza din poziția guvernamentală pe care o ocupa, domnia sa reprezentând acolo pe cei care au îndurat supliciul închisorilor comuniste, refuzând să facă pact cu diavolul roșu, cu cei care-au făcut atunci din România o imensă Vale a Plângerii.
Având în vedere cele afirmate anterior, despre personalitatea domnului Octav Bjoza, cu atât mai inexplicabilă și lipsită de orice sens mi s-a părut decizia premierului Florin-Vasile Cîțu de a-l „elibera din funcție”, „noaptea, ca hoții”, pe unul dintre cei mai demni români, un mare luptător anticomunist, un om care a adus onoare și consistență oricărui Guvern din care a făcut parte, prin simpla sa prezență, în calitate de Subsecretar de Stat – și aducea prestanță inclusiv Guvernului Cîțu. Decizia nr. 229 din 15 martie 2021 a vremelnicului prim-ministru, de demitere a domnului Octav Bjoza, invocă doar prevederi legale legate de prerogativele premierului de a numi sau elibera din funcție Subsecretari de Stat, dar motivele reale sunt cu totul altele și arhicunoscute de toată lumea! Ca o ironie a sorții, astăzi, 05.10.2021 domnul Florin-Vasile Cîțu este supus moțiunii de cenzură în Parlamentul României care i-ar putea demonstra lipsa de legimitate.
Principalul motiv este că domnul Octav Bjoza, luptând mereu împotriva nedreptăților, a luat întotdeauna apărarea tuturor celor pe care de fapt îi reprezintă – foști deținuți politici, deportați, prizonieri și copiii-urmași ai acestora! Și îi apără pe toți, fără nicio părtinire! Iar acest lucru nu a convenit multor reprezentanți ai puterii actuale din România, unii dintre cei ce exercită azi puterea fiind – culmea! – copii sau nepoți ai celor care i-au trimis la moarte sau la ani grei de temniță ori în lagăre de exterminare comuniste pe foștii deținuți politici!
Prin demiterea domnului Octav Bjoza din funcția guvernamentală pe care o ocupa, o funcție de reprezentare cu totul apolitică (pentru că, înaintea numirii domniei sale în anul 2014, această funcție nu a fost creată la solicitarea AFDPR, iar conducerea AFDPR a condiționat ca numirea să nu fie politică!), premierul Florin-Vasile Cîțu și alții ca el au lovit în toți cei care au îndurat supliciul închisorilor comuniste și au refuzat să facă orice compromis cu „diavolul roșu”. Și aceasta, pentru că tocmai cei care l-au demis pe acest mare român, cum este domnul Octav Bjoza, au făcut și fac multe compromisuri și jocuri politice, răstălmăcind și falsificând istoria „după cum bate vântul” și lovind cu palma obrazul foștilor deținuți politici și urmașilor acestora – care depășesc actualmente 60.000 de persoane ce reflectă demnitatea, moralitatea și suferința acestui neam, toți reprezentați de domnul Președinte al AFDPR, Octav Bjoza!
Povestiți pentru cititorii Liniei Întâi din județul OLT, județ din care proveniți și dumneavoastră, un moment semnificativ din ziua de lucru a Seniorului Bjoza (acest ultim Pater Patriae al Românilor) la care ați luat parte…
Este dificil să relatez un singur moment semnificativ al unei zile de lucru a acestui adevărat Pater Patriae al românilor, cum foarte bine ați afirmat, pentru că toate momentele zilnice erau semnificative! Pot spune însă că domnul Octav Bjoza, din dubla sa calitate de Subsecretar de Stat în Guvernul României și Președinte al AFDPR, a ajutat necondiționat și imediat pe absolut toți cei care i s-au adresat, în problema atât de complexă și de spinoasă a foștilor deținuți politici, deportați, prizonieri etc. Ziua sa de lucru era așa de încărcată, încât se prelungea cu mult în afara „programului oficial”, dar, fiind un caracter neobosit și dând dovadă de dragoste creștină față de toți semenii săi, nu numai că le soluționa problemele, ci îi și încuraja în lupta lor împotriva nedreptăților, fiindu-le un exemplu de demnitate și moralitate. Practic, nu numai într-o zi „obișnuită” de lucru (de fapt, toate au fost „neobișnuite”, pentru că aveam permanent în față personalitatea copleșitoare a domniei sale), ci permanent, domnul Octav Bjoza a dat dovadă de un înalt spirit de sacrificiu, astfel încât viața sa personală în care a suferit, de asemenea, drame (din întreaga familie, mai trăiesc doar doi nepoți ai domniei sale) a rămas pe plan secundar, în favoarea activității profesionale, caracterizate prin spirit lucid și pătrunzător, prin operativitate și prin aceleași trăsături de demnitate, morală, credință și curaj care îi definesc întreaga viață.
Poate ne puteți spune și care e starea actuală de sănătate a domnului Bjoza…
Tocmai sacrificiile făcute, dar mai ales jignirile fără precedent pe care i le-au adus domnului Octav Bjoza și tuturor foștilor deținuți politici tocmai cei care se consideră urmașii celor care au făurit România Mare – și care au murit în temnițele și lagărele de exterminare comuniste alături de cei pe care-i reprezintă domnul Președinte al AFDPR (Florin Cîțu fiind astăzi la cârma partidului fondat de Brătianu!!!), au dus în final la deteriorarea gravă a stării de sănătate a domnului Octav Bjoza, care, la data de 2 august 2021, a suferit un nefericit atac vascular cerebral. În prezent, însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, precum și cu sprijinul medicilor, domnia sa se recuperează, într-o unitate spitalicească din zona Brașovului. Forța sa mentală este văzută și astăzi când recuperarea domniei sale se circumscrie în sfera „anormalului”.
Ce-ar mai fi de spus?
Ar fi foarte multe de spus, în concluzie, dar aș vrea ca, în final, să le mulțumesc tuturor celor preocupați de persoana și personalitatea domnului Președinte al AFDPR, Octav Bjoza, pentru rugăciunile, urările de grabnică însănătoșire și recuperare rapidă, adresate domniei sale. Ca fiică a județului Olt, știu însă că atât în zona Olteniei, cât și în toată țara, ba chiar în străinătate, suntem foarte mulți cei care îi suntem alături! De aceea, fac un apel la cititorii „Liniei Întâi”, ca și la toți oamenii de bună-credință, să ne rugăm în continuare, împreună, pentru sănătatea și recuperarea cât mai grabnică a acestui mare și de neînlocuit român!
A consemnat Dumitru Sîrghie
