Poluarea fonică poate perturba comunicarea umană, activitatea și odihna, provocând variate reacții psihologice, fiziologice și chiar patologice în anumite situații, atunci când depășește anumite limite și expunerea este mai îndelungată.
Sursele de producere a zgomotului urban sunt variate și repartizate eterogen în spațiu și timp. Industria crează probleme populației care lucrează în acest sector, fiind expusă permanent zgomotului provenit de la mașinile și operațiunile industriale ale respectivei ramuri (forare, ștanțare, tăiere, șlefuire, spargere, ventilare etc.)
Zgomotul cauzat de circulația rutieră provine de la motoarele autovehiculelor, și de la contactul de fricțiune dintre acestea și pavajul pe care se deplasează. Desigur, un rol important îl constituie intensitatea traficului rutier și tipul vehiculelor, dacă sunt motociclete sau autovehicule grele. Probleme deosebite se constată în zonele în care înclinarea pantelor presupune schimbarea vitezelor și există numeroase orașe, situate pe terenuri în pantă, cu multe străzi pe teren înclinat, deci cu grad ridicat de poluare fonică.
Traficul feroviar este o sursă de zgomot numai în zona gării și a stațiilor de triaj, unde se fac operațiunile de compunere a trenurilor și de conectare a locomotivelor.
Activitățile din construcții produc zgomote intense și variate prin operațiunile pe care le efectuează: sudare, găurire, tăiere, șlefuire, mixare etc. Nivelul zgomotului urban este sporit în zonele rezidențiale de utilizarea diferitelor aparate electrocasnice sau echipamente (roboți de bucătărie, ventilatoare, aparate de aer condiționat etc.). De asemenea, desfășurarea în aer liber a unor activități sportive, degajă un plus de poluare fonică în jurul terenurilor unde acestea au loc. Chiar dacă nu este permanent, zgomotul provenit de la mașinile de intervenție ale pompierilor, ale salvărilor și ale poliției se adaugă celorlalte surse și amplifică poluarea fonică îndeosebi pe arterele intens circulate.
Deși organismul uman are o mare capacitate de toleranță față de zgomote, el resimte totuși diverse efecte de natură fiziologică sau psihologică ce îi afectează sănătatea și activitățile proprii.
Diminuarea sau chiar pierderea auzului se poate produce numai la cei care lucrează în industrie și pe șantiere unde nivelul zgomotului, nu numai că este ridicat, dar este și permanent.
Diminuarea inteligibilității comunicării este un alt efect specific expunerii la zgomot, produs în mediul ocupațional, unde funcționarea echipamentelor și instalațiilor estompează nivelul audibil de comunicare, dar poate fi totodată și o cauză a accidentelor de muncă, deoarece personalul lucrător nu mai percepe și nu mai poate răspunde semnalelor sonore de avertizare.
Perturbarea somnului este o importantă consecință negativă a zgomotului urban care diminuează capacitatea de a adormi, dereglează somnul obișnuit sau produce trezirea bruscă a celor care dorm, în funcție de intensitatea zgomotului și de vârsta acestora.
Starea de oboseală accentuată se dezvoltă, fie ca o consecință directă a expunerii la zgomote, fie ca o reacție indirectă a perturbării somnului.
Stresul se dobândește în urma acțiunii complexe a poluării fonice, depinzând nu numai de intensitate, dar și de durata sa. Specialiștii au constatat că zgomotele continue, dar de slabă intensitate, devin nesemnificative pentru sistemul nervos, pe când cele intermitente, dar mai puternice, influențează negativ.
Reducerea celei mai active și mai răspândite cauze a poluării fonice urbane, cea creată de traficul rutier, se realizează, în principal, prin construirea centurilor ocolitoare pentru orașele tranzitate de drumuri naționale sau europene, prin redirecționarea circulației urbane pe sensuri unice, prin interzicerea definitivă sau periodică a circulației în perimetrele centrale ale unor mari orașe.
Prof. dr. Ștefania Marineanu
