A trecut în lumea umbrelor un mare dascăl, coleg și prieten al nostru. Vestea morții lui a fost năucitoare, fiindcă îl știam printre noi. A fost un om al datoriei, în căutarea unor soluții tămăduitoare. Avea un stil camaraderesc, vizibil și pregnant. Găseai oricând la dânsul o ușă deschisă, o vorbă bună, un sfat prietenesc.
A ajutat mulți prieteni și neprieteni, conștient fiind că suntem trecători prin funcții și prin viață. Directorul de altădată al Colegiului Național Agricol „Carol I” de la Strehareți devenise un reper sau, mai bine zis, un termen de comparație. Se desolidariza permanent de lucrurile dezagreabile care ne macină sufletele. Era vizibil deranjat de cei ce doreau să înfigă în sufletele noastre țărușii incompetenței. A ridicat altitudinea spiritului de dascăl la nivelul cel mai înalt, pe dealul de la Streherați.
În ultimul timp, ajunsese la concluzia că păcatele lumii sunt mai multe decât leacurile și că societatea va fi învinsă de propriile ei vicii. Ca pensionar, era dezamăgit pentru că noi practicăm o pedagogie perversă de dezagregare lentă a învățământului.
În școlă, a ars ca o lumânare, ca o torță ce răspândește în jurul ei lumină și căldură. A avut un asfințit cutremurător și nedrept, fiindcă ne-a părăsit prea repede. Poate că a fost chemat mult mai rapid acolo, Sus, ca să finalizeze anumite lucrări începute sau numai visate de dumnealui pe Pământ. Dumnezeu să-l odihnească în liniște și pace!
Prof. Theodor Nedelea
