AcasăOpiniiEminescu și avertismentul răsăritean, prin MORTUA EST!

Eminescu și avertismentul răsăritean, prin MORTUA EST!

Tudor Arghezi afirma: „Fiind foarte român, Eminescu e universal!”, subliniind astfel paradoxul unei identități care, în loc să limiteze, deschide către universalitate. Profunzimea românismului eminescian nu l-a închis, într-un colț izolat al literaturii, ci i-a permis să atingă teme fundamentale ale condiției umane, ale timpului și ale destinului. Această înrădăcinare în spiritul național a fost, paradoxal, puntea sa spre o viziune largă, integratoare, care depășește granițele geografice și culturale. Un exemplu subtil al acestei perspective se află în alegerea titlului poeziei „Mortua Est” în loc de „Mortua Vest”.

Alegerea nu este întâmplătoare și poate fi interpretată, atât dintr-o perspectivă filozofică, cât și dintr-o viziune geopolitică profundă.

Eminescu a ales Estul nu doar ca termen gramatical, ci ca spațiu simbolic al declinului, al suprimării, al pericolului care pândea ființa națională.

Estul, în viziunea lui Eminescu, nu era un simplu punct cardinal, ci un spațiu dominat de imperialismul rusesc, o sferă a expansiunii forțate și a opresiunii. Poetul, care și-a manifestat deschis în publicistică opoziția față de influența rusească, vedea în această putere un pericol pentru identitatea și suveranitatea României. Rusia țaristă, cu pretențiile sale de hegemonie în Balcani și cu politica sa de anexiuni, reprezenta pentru Eminescu o amenințare constantă. După Tratatul de la Berlin din 1878, când Rusia a anexat sudul Basarabiei, această convingere a devenit și mai puternică, iar Eminescu a condamnat-o, cu vehemență, în articolele sale. Alegerea titlului „Mortua Est” poate fi interpretată ca un mesaj criptic al acestei viziuni: moartea, suprimarea valorilor, dispariția identității naționale vin dinspre Est, dinspre expansiunea unui imperiu care strivește națiunile mici.

Prin contrast, Occidentul, deși nu idealizat complet, era perceput de Eminescu ca un spațiu al civilizației, al dezvoltării culturale și politice. Franța, Germania, Anglia reprezentau modele statale și educaționale superioare, iar Vestul, în ansamblu, era văzut ca un tărâm al progresului.

Dacă Eminescu ar fi simțit că moartea vine dinspre Vest, ar fi spus-o răspicat. Dar el a ales Estul, ca direcție a suprimării, a cenzurii și a impunerii unei voințe străine asupra identității naționale.

Prin urmare, „Mortua Est” nu este doar o afirmație poetică despre moarte, ci și un avertisment subtil despre direcția în care se manifestă pericolele pentru neamul românesc. Dacă Vestul putea fi criticat, pentru influențele sale liberale exagerate, el nu era văzut ca un pericol existențial. În schimb, Estul, în viziunea eminesciană, devenea sinonim cu încercarea de a șterge identități și de a subjuga popoare.

Astfel, Eminescu rămâne, prin fiecare alegere a sa, un poet profund român și, tocmai de aceea, universal. El nu s-a limitat la contemplarea morții ca fenomen abstract, ci a plasat-o într-un context istoric și geopolitic, oferind astfel o meditație care depășește timpul său și rămâne actuală. Alegerea sa lingvistică ascunde un mesaj esențial: moartea identitară vine atunci când o națiune își pierde suveranitatea și vocea, când Estul opresiv îi impune un destin străin, când spiritul național este în pericol de a fi absorbit de forțe opresive. În această viziune, Eminescu nu este doar un poet al trecutului, ci un gânditor care, dincolo de versuri, ne oferă o lecție valabilă pentru toate timpurile.

Dumitru Sîrghie

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments