Poate că niciodată de la Revoluție încoace manifestările omagiale dedicate personalității marelui domnitor Constantin Brâncoveanu n-au avut amploarea și măreția pe care – anul acesta – le-a conferit acestui eveniment Episcopia Slatinei și Romanaților, cea care are în fruntea sa pe Preasfințitul Sebastian.
Este un lucru fericit, dar și trist, în același timp (dintr-un anumit punct de vedere), când Sfânta Biserică suplinește integral toate instituțiile culturale din Olt, care există doar pe hârtie și doar prin sumele consistente primite de acestea de la bugetul public.
Anul acesta, cum vă spuneam, manifestările închinate Sfinților Martiri Brâncoveni au căpătat valențe impresionante, acestea culminând (duminică, 17 august a.c.) cu ample comunicări științifice și lecții de istorie, privitoare la epoca de domnie a lui Constantin Brâncoveanu, precum și la martiriul familiei acestuia.
Așadar, evenimentul de duminică, desfășurat în sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Slatina a avut susținerea științifică a unor istorici și specialiști recunoscuți, precum Radu Ștefan Vergatti (Universitatea Târgoviște), Constantin Razachievici (Universitatea București), acad. Constantin Bălăceanu Stolnici, prof. Dinică Ciobotea (Universitatea Craiova).
De menționat faptul că lecțiile de istorie susținute de cei nominalizați mai sus au fost însoțite de minunatele bijuterii muzicale interpretate dumnezeiește de Corul Sfinților Martiri Brâncoveni, dirijat de preotul Claudiu Popa, dar și de ÎntâiMânuitorul Lirei Trace al Olteniei, nimeni altul decât rapsodul popular Ion Crețeanu, supranumit Ion al Cobzei, de către marea noastră cântăreață de operă, doamna Felicia Filip.
Cântecele acestui rapsod popular, venite din eternitatea spiritualității românești și coborâtoare în veșnicia ethosului nostru românesc, au încântat auditoriul, Ion Crețeanu dovedindu-ne astfel că folclorul românesc autentic este ultima redută care apără valorile fundamentale ale românismului.
Fiindcă, atunci când vorbești despre Brâncoveanu, vorbești despre românism, despre naționalismul curat al familiei Brâncoveanu, naționalism pe care – noi românii – ar trebui să-l purtăm ca pe-o distincție, în partea de primăvară a inimii.
Așa cum, de altfel, îl poartă înzestratul artist popular Ion Crețeanu din Voineasa Oltului, cel care, cu acest prilej, ne-a dăruit șase piese muzicale cântate în vatra satului, care ne-au picurat în suflet nemurirea cântecului nostru strămoșesc: „Brâul oltenesc”, „Balada lui Brâncoveanu”, Unde-ai plecat, dorule”, „Balada lui Iancu Jianu”, „Sergentul Jan”, „Oltenaș du peste Olt”.
De fapt, lecțiile de istorie pe care le-au ținut specialiștii prezenți la această cinstită adunare au fost completate muzical de o altă lecție de istorie, în acordurile cobzei (lirei trace), lecție pe care ne-a predat-o rapsodul Ion Crețeanu, cel care, prin cântecele sale, prin versurile baladelor și doinelor sale, ne amintește originile noastre curate și adevărurile fundamentale ale vieții: iubirea, ninsoarea, ploaia, lumina, întunericul, despărțirea, nașterea, moartea, răsăritul și apusul soarelui, demnitatea românului curat și cu frică de Dumnezeu…
După cum se știe, stimați cititori, anul 2014 este declarat „Anul Brâncoveanu”. Martirii Brâncoveni au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Română în 1992 sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni și sunt venerați în fiecare an în data de 16 august.
La 15 august 1714, de Sfânta Maria Mare, Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, dar și sfetnicul Eanache au fost duși la locul de osândă. Ziua fusese aleasă anume de otomani. Știau că era o mare sărbătoare creștină, ziua în care Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, precum și onomastica soției sale, Marica.
Demnitatea Brâncovenilor de a nu se lepăda de credința ortodoxă, precum și martiriul lor n-au echivalent nicăieri în istoria lumii… Deși mormântul de la Mănăstirea Hurezi, ctitorită de Brâncoveanu, aștepta trupul Voievodului, acesta a rămas gol. Convinsă că turcii îi vor căuta trupul pentru a-l pângări, văduva Domnitorului a înmormântat osemintele în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, unde se află și astăzi.
Înscriindu-se pe această linie a omagierii personalității marelui Atlet al Creștinătății care a fost Constantin Brâncoveanu, Episcopia Slatinei și Romanaților, prin reprezentantul său Preasfinția Sa Sebastian, a demonstrat, dacă mai era nevoie, că fără Dumnezeu nu există istorie. Că la 300 de ani de la marea jertfă a lumii, faptele de glorie, care au marcat istoria, identitatea națională și cultura românească, trebuie cunoscute de toți românii de bună-credință.
De menționat faptul că la această grandioasă manifestare au fost prezenți Înduhovniciții Părinți – Episcopul Nicodim al Severinului și Episcopul Gurie al Devei.
Totodată, cu acest prilej, s-a lansat și cartea, în trei volume (1877 de pagini), apărută la Editura Episcopiei Slatinei și Romanaților”, „Sfântul Constantin Brâncoveanu – ocrotitorul Episcopiei Slatinei și Romanaților”, despre care a vorbit profesorul universitar Dinică Ciobotea și la care au lucrat 77 de specialiști, între care și concitadinul nostru, prof. Dorin Teodorescu.
Lipsa politicienilor de la această amplă și cuvenită manifestare a fost ca o binecuvântare. Doamne-ajută!
Dumitru SÂRGHIE
