Într-o configurație politică „sanitară” și onestă, Partidul Social Democrat – cel mai votat partid din Parlamentul României – ar trebui să se alăture guvernării cu decență, nu cu aroganță și autoprotecție. Nu cu Marcel Ciolacu, Grindeanu, Firea sau cohorta de șuți, sfertodocți și semianalfabeți cu dosare grele și reputații compromise. România nu mai poate fi guvernată de pușcăriabili cosmetizați, iar PSD, în ciuda trecutului său controversat, încă are de unde alege oameni onești, dacă vrea cu adevărat să se reformeze.
Aceeași măsură trebuie aplicată și actualilor lideri ai PNL, cu excepția notabilă a lui Ilie Bolojan. În frunte cu Klaus Iohannis, aceștia au transformat partidul Brătienilor într-o gașcă de interese, decredibilizând istoria liberalismului românesc și golind de sens idealurile fondatoare.
Iar USR, care a pornit ca o speranță civică, și-a arătat între timp latura securistică, urât mirositoare, învăluită într-un radicalism ipocrit și în activism de fațadă. Această componentă trebuie ținută departe de actul real de guvernare.
Revenind la PSD – dacă va alege să rămână în opoziție cu aceeași garnitură de frânari politici, riscă să-și piardă identitatea în fața valului AUR-ist, care nu e altceva decât o restaurație siberiană ambalată în tricolor. Iar România va deveni, încet, o Vale a Plângerii, în care populismul proputinist topește nu doar voturile, ci și speranțele unei întregi generații.
Fără o alianță guvernamentală născută din viziune europarlamentară și competență verificată, nici cei mai onești lideri – fie ei Nicușor Dan ca președinte, fie Ilie Bolojan ca posibil premier – nu vor putea face față dezastrului moștenit și presiunii toxice venite din extreme.
Adevărata miză a viitorului guvern nu este doar politică. Este una profund morală, educațională și civilizațională. Nu mai e vorba doar de rotirea cadrelor sau de cine pune mâna pe ce minister, ci despre cine va modela România în următorii zece ani – o Românie care trebuie să mai aibă loc pentru copii, pentru tineri, pentru profesori și medici care nu fug, pentru părinți care nu se umilesc, pentru bunici care nu-și plâng copiii plecați.
Copiii și nepoții noștri nu pot crește sănătos într-o țară condusă de impostori. Nu pot învăța să creadă în cinste, în muncă, în vocație, când televiziunile și rețelele sociale sunt pline de exemple contrare: vedete ale corupției, ale incompetenței și ale disprețului față de școală, cultură sau demnitate. Și nici nu pot avea încredere într-un stat care le promite reforme, dar le oferă doar lozinci și simulacre.
Dacă următorul guvern va fi doar o combinație oportunistă de interese mascate în „stabilitate”, atunci viitorul nu va aduce nici dezvoltare, nici pace socială – ci o tăcere sumbră, o resemnare colectivă care va seca suflete și va stimula exodul.
Concluzia e usturătoare, dar inevitabilă: dacă România nu va fi guvernată de oameni curați, competenți și atașați valorilor europene autentice, atunci copiii noștri nu vor trăi într-o țară – ci într-un experiment eșuat de sorginte iohannistă. Un loc în care se respiră dezamăgire, în care speranța e contrabandă și în care singura scăpare rămâne plecarea. Iar asta nu e doar o înfrângere politică – e o crimă istorică.
Sîrghie Dumitru
