Gestul voit spectaculos al prof. Cristian Preda, acela de a-și rupe diploma de doctor la televizor, a fost, în fond, un fâsss deplin. N-a zguduit nici tabăra celor care-l susțin pe Ilie Bolojan, dar nici pe contestatarii acestui „doctor Ciomu” greu de oprit – aluzie amară la tenacitatea cu care reforma taie în carne vie, amintind de celebrul caz Naum Ciomu.
Aplaudac băsist și crescut politic pe sub fustele Elenei Udrea, asemenea lui Teodor Baconschi, Cristian Preda – sinecurist de paradă și admirator până mai ieri al tuturor tăierilor bolojane – a sărit brusc la gâtul șefului său ideologic, ca din gură de șarpe. Și nu pentru că l-ar fi durut pensionarii, persoanele cu handicap sau categoriile sociale cele mai apăsate de austeritate, ci pentru că l-au usturat, dintr-odată, câteva sute de lei – acel beneficiu acordat de statul neocomunist român deținătorilor de diplome doctorale.
Nu l-am auzit protestând când s-au tăiat drepturi fragile. Nu l-am văzut rupând simbolic nimic în numele celor vulnerabili. Indignarea a erupt doar când i-a fost atins propriul confort. Or, când revolta începe în buzunar și se termină în studioul de televiziune, ea nu mai este gest moral, ci simplu acces de orgoliu.
Sincer, așteptam mai multă minte și mai multă consecvență de la acest oltean din Osica Oltului. În schimb, miorlăitul lui androgin îl așază într-o mediocritate comparabilă cu cea a lui Sorin Grindeanu sau, poate și mai grav, cu a lui Marcel Ciolacu – același Ciolacu care proclama, cu seninătate, că politicienii ca el sunt „oamenii lui Dumnezeu”.
Ruperea unei diplome nu echivalează cu ruperea de propriul trecut. Fără consecvență, fără solidaritate autentică cu cei loviți de aceleași măsuri, gestul rămâne o scenetă. Iar scenetele, oricât de zgomotoase, se sting repede. În memoria publică nu rămâne hârtia ruptă, ci caracterul – sau absența lui.
Dumitru Sîrghie
Excelent comentariul.