Motto: Un Dumnezeu al sufletului a zămislit Festivalul „Romeo și Julieta la Mizil”. O picătură de apă limpede într-o mocirlă națională, o picătură curată, menținută timp de 15 ani!
Atâta vreme cât românii vor fi lipsiți de poezie și de umor, întunericul spiritual va cădea ca o cortină pe azurul literar, cândva luminat, al patriei române. Poezia și epigrama ne mângâie sufletele încărcate de amărăciunile vieții, ne înnobilează treptat și ne redă starea de beatitudine și de vis frumos. Poezia și epigrama sunt ultimele rezerve de vitalitate ale românilor, căci fără aceste două genuri literare viața devine din ce în ce mai stranie, determinându-te să te întrebi care este rostul acestui gol de aer dintre poporul român și conducătorii acestei țări cârmuite, premeditat, spre pieire și destrămare.
Ei, bine, când totul pare că s-a sfârșit și că Dumnezeul poeziei și al epigramei a murit, iată că primim de la Mizil vestea cea mare: Festivalul de poezie și umor „Romeo și Julieta la Mizil” merge înainte. Cu mască și cu distanțările de rigoare. Merge înainte… Că „înainte” era mai bine…
Profesorii Laurențiu Bădicioiu și Victor Minea, organizatorii acestui festival Internațional, bat gongul înscrierii creatorilor de poezie și epigramă la unul dintre cele mai galonate concursuri de acest gen din România, prilejuit de Ediția a-XV-a a acestui Festival care a depășit de mult granițele patriei române. Mizilul e locul în care se întâlnesc nostalgia poeziei de altădată și modernitatea liricii de azi, dar și umorul epigramiștilor din Moldova de peste Prut și Patria-Mumă, într-un arhipelag uman legat peninsular de întreaga spiritualitate valahă.
Ca poet, epigramist (în fapt, epigramistul e creatorul esențelor lirice explozive, care ocupă un spațiu mult mai rafinat decât poezia-poezie), jurat ori simplu invitat, Festivalul de la Mizil te scoate din ruina zilei și te îmbogățește sufletește. Îți ridică viața la rangul de vis… Credeți că e prea puțin lucru, pentru aceste vremuri tiranice, în această democrație de bodegă, căreia, așa cum spunea Petre Țuțea, îi lipsește cu desăvârșire criteriul axiologic?
Așadar, creatori din toate zările, luați aminte: a sosit ceasul înscrierii la concursul de la Mizil, orășelul unde se reînvață iubirea și se redimensionează sufletul, prin poezie și epigramă. E un fel de atașare la viața spirituală, în care, cândva, au respirat Grigore Tocilescu, Agatha Grigore Bacovia, istoricul Gheorghe Eminescu, fiul lui Matei Eminescu, fratele poetului Mihai Eminescu și mulți alții.
Încă o dată Felicitări, Laurențiu Bădicioiu și Victor Minea! Nu cunosc, deocamdată, o ieșire mai salutară din tristețe și întuneric spiritual decât cea realizată prin Festivalul de poezie și epigramă „Romeo și Julieta la Mizil”.
Dumitru Sîrghie
