2023 se anunță, din start, a fi anul pătimirii noastre… România agonizează… Despărțirea celor care conduc această țară de valorile fundamentale, de cultură și patriotism stă la baza acestei agonii generate de o democrație originală, care acoperă sârma ghimpată a guvernării PSD-PNL cu flori-de-nu-mă uita…
Cătușele noilor Servicii secrete românești, racordate la noua ordine mondială, cu aportul nemijlocit al presei stipendiate de guvern, nu-ți mai leagă mâinile, ci îți leagă conștiința și libertatea de exprimare, fapt care obligă la autocenzură… La școala „României educate” se predă o știință nouă – Nimicologia, mai clar – Cultura Neantului…
Deși adevărul gol-goluț reprezintă un pericol major pentru cei care cutează să-l rostească, stăpânirea neocomunistă încurajează și plătește delațiunea și turnătoria, ca pe vremea ceaușismului luminos, îmbiind poporul să fie complice la fărădelegea generală.
Sunt dărâmate statuile cărturarilor care au scris la „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Bilete de papagal”, Muncitorul Național Român” ori „Curierul Serviciului Social” al lui Dimitrie Gusti, fiind înălțate statuile celor care au mutilat limba română, la „Secera și Ciocanul”, „Scânteia” „Convingeri comuniste” sau „România Liberă”, utilizându-se, din plin, argumente din fosta „biblie” a cenzurii comuniste.
Tinerii români sunt tinerii nimănui, părăsindu-și patria, în căutarea sensului pierdut, purtând în sân câte-un petec din tricolorul zdrențuit al unui stat eșuat, după cum a spus însuși „părintele” acestuia – Klaus Werner Iohannis.
În Parlament nu există niciun atom de disidență, în ciuda unor simulacre jucate prost de saltimbanci, precum George Simion și Virgil Popescu, iar noi, cei mulți și proști, deși batjocoriți și de unul și de altul, precum și de toți ceilalți asemenea lor, îi aplaudăm, umili și obedienți, până-n prăsele…
N-am învățat, din 1989 încoace, să ne apărăm de noi înșine, pentru că ne plac impostorii: am vrea să fim în locul lor, jinduim la averile și puterea lor, obținute prin fraudă, iar incultura lor ni se pare chiar o virtute ridicată la rang de demnitate națională, molipsitoare pentru o parte a junimii române, care-și pune, firesc, întrebarea: la ce-i bună cultura, dacă analfabeții ăștia sunt putrezi de bogați?
Foame, frică, molime, disperare, frig, sărăcie cruntă, prețuri occidentale, șomaj, lipsă de medicamente și un sistem sanitar pus definitiv la pământ de noii-vechi cârmuitori, dintre care unii au dovedit, negru pe alb, că sunt urmașii unor vechi torționari staliniști, care au fost medaliați de statul român eșuat și după Decembrie 1989. Iată, realitatea…
Scurt, pe doi: oare viața și globalizarea trebuie trăite la nesfârșit cu acest preț?
Dumitru Sîrghie
