Deputatul PNL și președintele organizației județene Olt, Gigel Știrbu, a transmis un mesaj amplu și tranșant, în urma alegerilor din 18 mai. Potrivit acestuia, rezultatul scrutinului reflectă nu doar opțiuni politice, ci și o profundă criză de reprezentare, educație și încredere. Redăm integral mesajul, structurat pentru o mai bună înțelegere a semnalelor pe care le transmite politicianul liberal.
Votul din frică – o constantă în istoria recentă
„Ce și de ce s-a întâmplat pe 18 mai în România? Românii au votat din nou. Dar nu cu speranță, nu cu entuziasm. Au votat din frică.
Este un tipar vechi:
* În 1996, de frică să nu rămână Iliescu.
* În 2000, de frică să nu iasă Vadim Tudor.
* În 2004, de frică de Năstase, a fost ales Băsescu.
* În 2014, de frică de Ponta, l-au ales pe Iohannis.
* Iar acum, în 2025, l-au votat pe Nicușor Dan de frică să nu iasă George Simion, care ar fi dus România pe un drum periculos, departe de valorile democratice și de parcursul euro-atlantic.”
Pericolul limbajului extremist confiscat de lideri iresponsabili
„Jurnalistul Florin Negruțiu spunea recent: «Avem scut antirachetă la Deveselu, dar el nu ne apără de prostie!»
Din păcate, cele peste 5 milioane de voturi pentru Simion trebuie să ne dea de gândit. Nu toți cei care l-au votat sunt lipsiți de educație. Unii sunt pur și simplu frustrați, marginalizați, dezamăgiți, iar la capătul acestor frustrări au găsit un limbaj comun. Problema este că acest limbaj comun a fost confiscat de un individ care, din păcate, are mari lacune în comportament și educație.”
Provocarea reală pentru președintele ales
„Consider că provocarea lui Nicușor Dan este următoarea: să nu îi ignore pe acești oameni, care după ce au pierdut, deși și-au tăiat buletinele, pașapoartele, au început să plângă, au trăit o deznădejde cum rar mi-a fost dat să văd în politică sau în societate. Să îi asculte, să găsească soluția către inimile acestor oameni, să îi aducă înapoi în dialogul democratic. Să-i facă să înțeleagă că România este a tuturor, că România este pentru toată lumea și că cei care conduc această țară au o singură obligație: aceea de a le face viața mai ușoară tuturor cetățenilor.
Conducerea țării nu înseamnă răzbunare, ci responsabilitate. România trebuie să însemne respect, soluții și o viață demnă pentru fiecare cetățean.”
Eșecul educațional, între cauză și consecință
„Ce ne-a arătat ziua de 18 mai?
Că un popor cu un sistem educațional ‘pe butuci’ nu se poate exprima corect nici politic, nici social. Cred că au existat multe motive pentru comportamentul concetățenilor noștri pe 4 și 18 mai, dar două dintre cele mai importante sunt corupția și aroganța clasei politice actuale, precum și analfabetismul funcțional din societatea românească. Nu știu care dintre ele e pe primul loc.”
Vinovății istorice: un sistem educațional distrus
„Nu este în interesul și nici nu este scopul meu să găsesc vinovați acum, dar orice cetățean se simte umilit, se simte călcat în picioare atunci când merge la un ghișeu și este tratat cu lipsă de respect, atunci când merge într-o instituție și vede oameni slab pregătiți sau când vede că pentru a te angaja este nevoie să ai umbrelă politică.
Nu este scopul meu să arăt cu degetul, dar nu pot să nu spun clar: unul dintre cei mai vinovați oameni din ultimii 35 de ani pentru distrugerea învățământului românesc este Ecaterina Andronescu.
A deținut portofoliul Educației în patru mandate. Să nu uităm că învățământul dual a fost sistematic distrus, iar mulți dintre lacheii domniei sale au pus bazele unui sistem educațional paralel cu cel de stat, bazat pe universități private care au apărut și dispărut peste noapte, lăsând în urmă zeci de mii de absolvenți cu diplome fără valoare reală și fără o pregătire profesională solidă. O bună parte dintre aceștia ocupă astăzi funcții în administrația centrală și locală, ceea ce a contribuit semnificativ la deprofesionalizarea și ineficiența aparatului administrativ.”
Modele greșite, repere strâmbe
„Și dacă vrem să înțelegem de ce votăm așa, trebuie să ne uităm și la modelele promovate de societate, cum ar fi: Elena Udrea, Gigi Becali, Dan Diaconescu, Luis Lazarus, Cristi Borcea sau influenceri de tip Dorian Popa și alții, din care concetățenii noștri au făcut alte modele, crezând că aceasta este calea de urmat – respectiv cea de agonisire și înavuțire de orice fel, fără să se gândească la acumularea de cunoștințe sau la o pregătire profesională. Aceste repere sociale au demonstrat că notorietatea se poate transforma în capital politic sau social, fără niciun fundament real de competență.”
Un avertisment istoric: pericolul extremismului
„În urmă cu aproape două săptămâni, la o conferință din București, istoricul elvețian Oliver Jens Schmitt, specialist în zona Balcanilor și autor al unor lucrări fundamentale despre istoria României, spunea că actualul climat politic seamănă izbitor cu perioada anilor ’30, când gândirea extremistă, izolaționistă și homofobă a fost integrată în stat, a ajuns să reprezinte cetățenii la vârful statului. În 1940, România s-a predat acestei ideologii.”
Concluzie: semnal de alarmă, nu victorie
„Acum însă, în 2025, clasa de mijloc, intelectualii, oamenii educați, au făcut diferența. Dar asta nu e o victorie definitivă. Este doar un semnal de alarmă.
Pentru ca România să fie cu adevărat democratică, europeană, liberă, avem nevoie de o reformă profundă a educației, o reprofesionalizare a instituțiilor și o reconectare sinceră cu toți cetățenii, nu doar cu cei care ne plac sau care gândesc ca noi.
România nu trebuie împărțită în «buni» și «răi». România este a tuturor. Iar responsabilitatea aleșilor este să îi asculte, să îi respecte și să contribuie concret la îmbunătățirea vieții oamenilor.”
A consemnat Dragoș Sîrghie
