Spitalul Județean de Urgență Slatina a atins de curând „NIMICUL” cel mai înalt al „Reformei Sanitare” promovate în epocă de Darius Vâlcov și însușite in integrum, fără să clipească, de Paul Stănescu, șeful județului Olt.
Demisia de ultimă oră a directorului medical dr. Romică Stănculescu este una cu tâlc, acesta dovedind – în al 12-lea ceas – un puseu de demnitate, care-l va scuti de avalanșa evenimentelor ce se vor derula, în viitorul apropiat – în sfârșit!, și pe raza județului nostru.
Inteligent, uns cu toate alifiile, un om bine informat, cu prieteni ce alcătuiesc lumea înaltă a justiției alutane, dr. Romică Stănculescu știe ce face… Domnia-sa a ales, diplomatic, să se desprindă de corul lăudătorilor unui sistem politic dezastruos, care a pătruns, prin efracție, în spitalul slătinean, făcând din acesta (cel puțin la nivel de conducere) o ruină a moralității, a onestității și onoarei și, nu în ultimul rând, o ruină a profesionalismului. Și asta, în ciuda bunei-credințe a peste 90% din medicii acestui bastion al suferinței.
Spitalul Slatina a fost invadat de lăcustele roșii și lăcustele portocalii. În ciuda zbaterii lor neostoite, lăcustele galbene stau și astăzi la coadă… Umanismul și bunul-simț au plecat demult în concediu.
A nu se crede că Romică Stănculescu a descoperit subit cărarea către divinitate. El suferă de întunericul și penumbrele lui, n-a fost și nu este ușă de biserică, însă are educația și onoarea necesare ca să observe (metaforic vorbind) că grâul a fost definitiv sufocat de neghină…
Nu poți să girezi la nesfârșit un sistem în care viața își caută șovăielnic drumul, cu lumânarea în mână, pentru a lumina alte vieți ce devin din ce în ce mai iluzorii. Un sistem în care homocromia politică ucide mai rapid decât cancerul.
În traducere liberă, homocromie politică înseamnă acea potrivire de culoare și de formă între un politruc și mediul în care se învârte, manevră folosită ca mijloc de parvenire pe toate planurile.
E la îndemâna d-voastră, dragi cititori, să-i nominalizați pe toți acei politruci locali „bolnavi” de homocromie politică, maladie pentru care nu avem doctori. Avem, în schimb, doctori (ce-i drept, puțini la număr) care devin uneltele acestor „bolnavi”, unelte care – după ce sunt utilizate la cele mai înjositoare misiuni și nelegiuiri, primesc o cizmă în fund, pentru că alți lingăi și alte unelte le iau locul.
Romică Stănculescu a evitat, cu știință, această ultimă umilință și bine ar fi ca adevăratele conștiințe din Spitalul Slatina, adevărații profesioniști, să înțeleagă sensul demisiei colegului lor și să ia atitudine. Împotriva cui? Împotriva acestui sistem politic oligarhic, care s-a cuibărit aici de pe vremea PDL-ului, când Darius Vâlcov l-a promovat pe cel mai primitiv și mai grobian director de spital: Nicu Vladu!
Observați, oameni buni, că n-am spus nimic despre Andrei Iordache, managerul actual al acestui așezământ bântuit de stafiile indiferenței absolute. Cu regret zic, recunoscându-mi subiectivismul, că el este victima colaterală perfectă a lui Darius Vâlcov, căruia – pe vremuri – Andrei cel curajos îi zăngănea pe la urechi niște cătușe de jucărie, scenă în aqua fortè, care a făcut înconjurul mass-mediei locale și centrale…
Însă, odată ademenit și intrat în sistem, Andrei Iordache nu mai are voie să întoarcă privirea, pentru că riscă să fie transformat în stâlp de sare, precum soția lui Lot, care nu era străină de grozăviile ce se înfăptuiau în Sodoma.
Spitalul Județean de Urgență Slatina reprezintă astăzi ordinea bolnavă a dezordinii. Tencuieli căzute, wc-uri dezolante, miros de urină și de alte cele, goange pe pereți și în ceai, lipsa medicamentelor, suferință, marmeladă și apă chioară… Prin curte – ziarele puterii citite de vânt… Un singur om este stăpânul absolut al acestui dezastru. Ghici cine-i acesta?
Dumitru Sârghie
