I.
Țara mea îndurerată,
Țară mândră și bogată,
Țara mea scăldată-n soare
De la munte pân’ la mare,
Cu izvoare cristaline,
Cu munți falnici și coline,
Cu câmpii ce altădată
Hrăneau Europa toată,
Unde-s ai tăi patrioți
De-ai ajuns pradă la hoți?
II.
Noi îi știm! Ei s-au jertfit,
În decembrie-au murit
Sutele de patrioți,
Ți-au lăsat țara la hoți.
Și bucată cu bucată
O vândură hoții toată.
Din stăpâni, acești haini
Ne-au dat slugi pe la străini
De rămân pruncii plângând
Și bătrânii lăcrimând
De jale, la despărțire
Când plecăm prin țări străine
Ca s-aducem câte-un ban
Și-i vedem din an în an.
III.
Pe părinți, noi, la venire
Îi găsim prin cimitire
Și prin case ruinate
Și pruncii-n orfelinate.
IV.
Falnicile combinate
Le-au vândut hoții pe toate,
La străini și la alți hoți.
Și-ai tăi fii și-ai tăi nepoți,
Mulți răniți pe baricadă,
Azi sunt cerșetori pe stradă,
De prin fabrici alungați
De-acești hoți de guvernanți.
V.
Și ei stau, nu trec în grabă
Să-i tragă pe toți în țeapă!
Căci în 23 de ani
Acești falși parlamentari
(Nu chiar toți e-adevărat)
Tot avutul ni l-au luat,
Țara toată-i ruinată,
Plâng bătrânii pe la vatră
Zgribuliți lâng-un tăciune
Și făcându-și rugăciune
Către Dumnezeu din cer
Că speranța-i doar la el.
VI.
Dintr-o țară-nfloritoare,
Țară mândră-ntre popoare,
Cu ogoare irigate,
Cu fabrici și combinate,
Azi la alții tu cerșești
Coada Europei ești.
VII.
Pe-unde treci, pe-unde te duci
Țara-i plină de haiduci,
Și nu-i prinde potera,
Că s-a haiducit și ea.
VIII.
Nu-s haiduci de drumul mare
Cu flinte și cu pistoale,
Sunt haiduci mai elevați,
Șmecheri și mai învățați.
Cu facultăți, masterate,
Alții chiar cu doctorate
La fără frecvență luate.
Că n-au timp de învățat,
Zi și noapte-s la furat.
IX.
Căci a haiducilor ceată
Nu mai e ca altă dată.
Astăzi sunt organizate
În partide democrate.
Și din patru-n patru ani,
Vin să ceară la sărmani.
La cei mulți și obidiți
Și de-acești șacali mințiți,
Mandat de parlamentar,
Consilier sau primar.
X.
Pentru astfel de mandate,
Gurilor înfometate,
Le dau mici și câte-o bere
Ca s-ajungă la putere.
Dacă vor un post mai mare
S-ajungă la guvernare,
Dau fasole cu ciolane
Și le promit ajutoare,
Un salariu cât mai mare.
XI.
Pensiile mult mărite,
Taxele-njumătățite,
Și sărmanul om de rând,
Vede raiul pe pământ,
El îi crede pe cuvânt.
XII.
Și așteaptă zi și noapte
La promisiuni deșarte.
Dar când ajung la putere
Și dau de stupul cu miere,
Uită tot ce le-au promis.
Și-au atins al vieții vis.
Și din rangul de ciocoi
Uită baronii de noi.
XIII.
Taxele s-au majorat,
În șomaj ne-au aruncat.
Pensia s-a subțiat,
Țara toată-i la mezat.
XIV.
Aleșii de azi sau ieri,
Strâng averi după averi
Și când trec pe lângă tine,
Din luxoase limuzine
Luate pe mulți euroi,
Te împroașcă cu noroi.
Pentru ei, tu ești oricând
Doar un muritor de rând.
XV.
În orașe au palate,
Case de vacanță-n sate.
Au cabane pe la munte,
Bani în cont și-amante multe.
Au vile pe litorale,
Unii au chiar avioane.
Moșii mari, elicoptere,
Din sudoarea frunții tele.
XVI.
Să-i prindă furând?, prostii!
Toți sunt unși cu alifii.
Au tupeu și-s mai isteți
Decât cei cu epoleți.
XVII.
Câte-odată… asta-i rar,
De prind vreun parlamentar,
Știi, așa, din întâmplare,
Se creează zarvă mare
La talk-show-uri, prin ziare,
Cu mascați, cu procurori,
Dar și-aceștia-s tot de-ai lor.
Că doar ei i-au angajat
Să-i apere la furat.
Totul este regizat!
XVIII.
Au spatele-asigurat
Lucrează organizat.
Și-au făcut legi pe măsură,
Să-i apere când îi fură.
Să nu crezi că de-avocat,
De Cameră sau Senat.
Pleacă-n haită la furat!
Prin consilii județene,
Din fonduri europene
Prin primării, prin spitale,
Din bugetele locale
Se fură prin ministere,
Din construcții de șosele
Care, dup-o bună ploaie,
Vezi asfaltul cum se-nmoaie,
Cum se umflă, cum se crapă
Și-apare, groapă după groapă.
XIX.
Se fură orice și-oricât.
Este iadul pe pământ.
Și oricare om de rând
Zice: Doamne, până când?
Din zori zilnic, până-n seară
Prăduiesc această țară…
Cât îi mai suportăm noi
Pe-acești baroni și ciocoi?
XX.
Vremea nu mai e departe,
Ne vom face noi dreptate.
Cuțitul a dat de os.
Și, de sus și până jos,
Acești trădători de țară
Vor da la neam socoteală.
XXI.
Foamea ne va scoate-n stradă,
La o nouă baricadă.
Și-atunci să-i ferească Sfântu’
Că vom pârjoli pământu’.
XXII.
Dar de-o vreme mi se pare
Că apar judecătoare
Și procurori nepătați,
Adevărați magistrați.
Și-i cam umflă pe-mbuibați,
Pe acești ciocoi și lichele
Și pe-ale lor beizadele.
Ion Anuța, Slatina
