Iertați-ne, dar n-ați văzut o țară?!

Capitularea istoriei României a început odată cu lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, care s-a soldat cu abdicarea forțată a Regelui Mihai I. A fost atunci o acțiune ilegală, de forță, prin care comuniștii români, sprijiniți de ocupanții militari sovietici, au impus Majestății Sale, prin șantaj și amenințare, semnarea unui act de abdicare, proclamându-se, astfel, Republica Populară Română!

În acel moment, Dumnezeul care i-a fost tot timpul alături țării noastre, a fost alungat, România, încet-încet, îndepărtându-se de propriul său popor, evaporându-se parcă în neant.

Astăzi, după 100 de ani de la România Mare, constatăm că nu ne mai găsim țara la locul ei sau că nu ne mai regăsim noi în ea. Comuniștii ante și post-decembriști, cot la cot cu securiștii trecuți și prezenți (infiltrați judicios în toate formațiunile politice) au retras de pe piața națională onoarea, omenia, generozitatea, patriotismul, caritatea, mărinimia de a dărui celuilalt din ceea ce nu-ți ajunge nici ție, sacrificiul de sine etc.

Bufonul și clownul au luat locul eroului și, respectiv, românului serios și patriot, iar România, cu trecutul ei glorios cu tot, ne-a părăsit pentru totdeauna, neavând de gând să se mai întoarcă… Acasă.

Recent, dragi cititori, Asociația Ecologia Bunului-Simț (AEBS) a obținut o diplomă de merit „Pentru promovarea personalităților necunoscute ale Slatinei”. Fără să reproșez cuiva privitor la această nefericită sintagmă „personalități necunoscute” (care chiar este o contradicție în termeni), mă întreb: cine a dorit ca aceste personalități slătinene, promovate de AEBS, să nu fie cunoscute?

Păi, cine? Culturnicii de ieri și de azi ai Slatinei, nonvalorile culturale pe care unele dintre „personalitățile necunoscute” le umbresc până și de dincolo de mormânt. Culturnicii și oamenii de nimic, care nu au niciun interes să promoveze valorile autentice ale Slatinei, care sunt – în fapt – valori naționale, valori europene și valori ale lumii…

Păi, marele cântăreț de operă, slătineanul Antonius Nicolescu este cunoscut în toată lumea civilizată, în marile capitale ale lumii… Scriitorul Demetru Iordana, care a suportat „binefacerile” închisorilor comuniste, coresponda cu Arghezi și cu Perpessicius, iar pe George Călinescu l-a făcut de două parale când a trecut în solda bolșevicilor. A făcut pușcărie grea și a fost omorât de o furgonetă pe trecerea de pietoni, la comanda Securității. A lăsat posterității un mare roman, „Fata doctorului Ambrozie”, și 100 de epistole către marii critici ai vremii.

Marele apostol al Slatinei, Traian Biju, cărturar naționalist și întemeietor al educației moderne slătinene, a depășit prin faimă și erudiție granițele Oltului și chiar ale țării, lăsând urmașilor un model de dascăl demn de urmat și o samă de manuale de o inestimabilă valoare.

Anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom scrie despre un altă slătinean uriaș, filozoful și poetul Pan Vizirescu, care – la rându-i – a fost un „dușman al poporului”, osândit de Securitate, desigur și el un „necunoscut”.

Tot „necunoscut” ar putea fi, pentru unii dintre diriguitorii inculturii actuale din Olt, și cel care a fost muzeograful, pictorul, istoricul și publicistul Traian Zorzoliu, a cărui viață și operă vor apărea într-un volum intitulat „Anotimpurile lui Traian Zorzoliu”.

Să armonizăm, deci, prezentul cu trecutul, pentru viitor! Altfel, ne vom pune, ca proștii, o întrebare sfâșietoare fără de sfârșit: Iertați-ne, dar n-ați văzut o țară?!

Dumitru SÂRGHIE