Odată cu derularea acestor evenimente explozive legate de „jaful secolului”, coordonat – pare-se – de fostul primar al Slatinei, Darius Vâlcov, la orizont, se întrevede sfârșitul unei epoci și debutul alteia, care, dacă nu suntem atenți, poate să fie aidoma celei care tocmai se află pe fărașul istoriei județului Olt…
A fost o epocă a marilor ticăloși, caracterizată prin puterea absolută a îmbogățiților prin fraudă asupra oamenilor onești, harnici și de bună-credință. La capătul acestei epoci, care tocmai se sfârșește, se vede chipul schimonosit al unor credințe desfigurate, al unor „religii” absolut false, democrat-liberalismul și social-democrația, ca fiind chintesențe ale nedreptății, pe care ticăloșii, profitorii și experții în mârșăvie, le-au practicat fără nicio rușine.
Indivizi precum Darius Vâlcov, Daniel Bărbulescu și Andra Bărbulescu, ca să-i amintim doar pe cei care au deținut, până mai ieri, sforile acestui județ, ne-au ucis dreptul la speranță. Alături de ei a fost – bineînțeles – un aparat infernal, care le-a pus în mișcare planurile diabolice și devalizatoare.
Au fost „pulifricii”, cum ar spune Darius Vâlcov, sau oamenii de nimic, cum am spune noi. Au fost specialiștii în minciună și diversiune, abandonați de virtuți și pângăriți de vicii, de sus până jos, oamenii de nimic, care au acoperit, ca o pecingine, obrazul acestui județ. Un județ care, în doar câțiva ani de Darius Vâlcov, a coborât până la treapta cea mai de jos a onorabilității.
Unul dintre numeroșii indivizi lipsiți de minima morală a fost și ziaristul-politruc Dan Bălășescu. Viermele gras de sub preșul lui Darius Vâlcov… Pentru a sublinia lipsa de caracter și mojicia acestuia, fără a dezvolta, deocamdată, și „legalitatea” afacerilor sale cu chioșcurile de ziare, ca și cele ale finului său, referitoare la miliardele mâncate de “câinii de la Sărăcești”, e de ajuns să vă descriu două episoade.
Cu ceva ani în urmă, eu și cu ipochimenul mai sus citat am fost primiți la Oto Popescu, care era, atunci, prefectul județului Olt. Generos din fire, d-l prefect a preferat să ne invite la pachet, pe amândoi, considerându-ne, probabil, ca pe doi ziariști egali, față de care domnia-sa trebuie să aibă un comportament egal. Printre alte lucruri oficiale, demne de consemnat în ziarele noastre, Oto Popescu ne-a dat și o informație legată de Justiție și de implicarea unui politician în anumite afaceri necurate. Ne-a rugat frumos, însă, să nu dăm publicității acea informație, până când ea nu va veni direct, în redacțiile noastre, pe căi oficiale.
A doua zi, în ziarul lui Bălășescu, cu titlu de-o șchioapă, apare chiar știrea respectivă. L-am sunat și i-am zis: „– Bine, mă, măgarule, chiar n-ai un pic de obraz?” Răspunsul lui m-a siderat: „– Bă, eu sunt porc, scriu ce vreau!”
Al doilea episod a fost acela când m-am dus într-o vizită la Darius Vâlcov, la primărie, ca să-i iau un interviu. Timp de 20-30 de minute, în timpul dialogului, am observat că Vâlcov zâmbea misterios, chiar mișelește, uitându-se spre un dulap care întregea mobilierul somptuosului său birou. Nu mică mi-a fost mirarea, când – din acel dulap – a ieșit însuși Bălășescu. Stătuse, în tot acel timp, în dulap, ascultând ceea ce vorbeam eu cu Vâlcov. M-a surprins complicitatea lui Vâlcov la această golănie ordinară, fiindcă despre Vâlcov se pot spune multe, dar mârlan ca Bălășescu n-a fost, decât poate doar atunci când a acceptat ca „viermele” să se ascundă în dulap.
În ce dulap o fi ascuns, astăzi, Bălășescu? De ce nu-și scoate el capul ca să respire? Iată două întrebări “nevinovate” la care veți afla răspunsul în zilele următoare. Dumnezeu nu bate cu bâta!
Dumitru Sârghie
voi vroiati sa faceti un festival de teatru si n-aveati bani de 200 de ziare. o, noroc cu balasescu… fifoiule esti un mare idiot.
o poveste cu dan balasescu. pentru mine, ziaristul dan balasescu este un boier. cu niste ani in urma, intram in redactia gazetei de olt ,cel mai citit cotidian judetean atunci, azi disparut, pentru a cere sprijin in promovarea si dezvoltarea unui festival de teatru pentru elevi pe care il initiasem si pentru care doream sa realizez si “o foaie” a manifestarii , pe format de ziar. in timp ce discutam cu cel la care apelasem, o persoana cunoscuta de mine si membru al redactiei, din atitudinea caruia eram aproape convins ca n-o sa fac nimic din ceea ce-mi doream, de la o masuta din apropiere am auzit o voce: “ce doreste domnul, icsulescule?”m-am apropiat de masa dumnealui si ,fara sa ma lase sa scot vreun sunet , dovada clara ca auzise toata discutia, mi-a spus: “se face. trimiteti materialele si de celelalte ne ocupam noi. va fi o foaie de mijloc in ziarul nostru. e bine? cati copii vin?” “mizam pe doua sute” ” sa veniti sa luati de la redactie doua sute de exemplare in ziua dinaintea festivalului. noi nu aparem sambata”. crezand ca cele doua sute de exemplare vor cantari greu asupra firavelor noastre fonduri banesti, am incercat sa-i spun ca ne-ar fi suficiente si o suta. si-a dat seama de ce fac asta si m-a oprit: ” ramane cum am zis eu, doua sute. nu va costa nimic.” am dat mana, i-am multumit si nu l-am mai vazut de atunci. in ziua festivalului fiecare copil- actor a primit o gazeta de olt cu un supliment despre festival. datorita domnului director balasescu. festivalul exista si astazi daca auziti pe cineva ca ar fi dispus sa faca un gest similar, in mai va avea loc a x-a editie, jubiliara, anuntati-ma, doar ne cunoastem.
Nu stiti unde se afla Bala ? A fost uitat intr-un cavou in Cimitirul Strehareti ! Acolo se ascundea vampirasul !
A facut si domnul Balasescu mici compromisuri,dar a facut si lucruri bune.Acum cu ce se mai ocupa?