Când zici Alexandria, gândul îți poate zbura la celebra bibliotecă din orașul cu același nume, adevărată metropolă a civilizației greco-romane din Egiptul antic. Respectând proporțiile, biblioteca din Alexandria teleormăneană reprezintă un astfel de spațiu al culturii, nu numai prin numărul și calitatea cărților aflate la dispoziția cititorilor, ci și prin evenimentele organizate aici. Acestea prilejuiesc reunirea oamenilor de cultură din zonă și nu numai, dezbateri de idei, schimburi de experiență benefice actului cultural. Toate acestea nu ar putea fi posibile fără dăruirea și determinarea celei care le organizează și care conduce destinele acestei instituții de cultură, d-na prof. Valentina Pașa.
Joi, 6 martie, a.c., Biblioteca „Marin Preda” din Alexandria a găzduit lansarea nr. 4-5 a revistei „Bilete de Papagal”, Serie nouă, apărută prin grija jurnalistului și scriitorului Dumitru Sârghie. În deschidere, d-na director Valentina Pașa a făcut o scurtă introducere privind contextul apariției revistei „Bilete de Papagal” a lui Arghezi, în anul 1928, „ca un purice între ziare” (Tudor Arghezi). Cât privește Seria nouă a revistei , d-na Valentina Pașa subliniază că d-l Dumitru Sîrghie continuă aceeași direcție a întemeietorului revistei, prin faptul de a publica în paginile ei tinere talente, alături de autori consacrați. Necesitatea promovării tinerilor este susținută și de către d-na Ana Dobre, critic literar, eseist, care dă și două exemple celebre de tineri afirmați în revista „Bilete de Papagal”, din perioada interbelică: teleormăneanul Gala Galaction și slătineanul Eugen Ionescu. Din această perspectivă, domnia sa consideră că „este importantă generozitatea unui director de revistă, pentru că de ea poate depinde destinul unui scriitor”. Atrage, însă, atenția că generozitatea nu trebuie să excludă exigența. Pentru că „nu oricine scrie este scriitor… și nu orice text scris este text literar”. Într-adevăr, „revistele dau posibilitatea scriitorilor să transmită fenomenul cultural contemporan (…) dar noi, în freamătul clipei, suntem interesați ca, peste o sută de ani, o revistă să poată spune ceva despre lumea în care trăim”, este de părere d-na Ana Dobre.
Înțelegem, astfel, de ce standardele de calitate impuse creatorilor de cultură de către d-na Ana Dobre sunt atât de înalte, încât, precaută, domnia sa alege să fie mai puțin empatică și să impună o oarecare distanță, măsurabilă în metri sufletești, celor cu care interacționează într-un demers cultural. Încât te face să te întrebi dacă nu cumva au dreptate cei care susțin că, de fapt, criticul este cel care cunoaște drumul, dar nu conduce mașina. Poetul George Băicoianu „un călător prin metafora timpului” (D. Sîrghie) dezvăluie publicului teleormănean de ce Dumitru Sîrghie a ales să reediteze revista „Bilete de Papagal” : „pentru a sublinia legătura lui Pan. M. Vizirescu cu Tudor Arghezi”. Colaborator al revistei, dl Băicoianu recunoaște că aceasta „ are un loc aparte în sufletele noastre”. Pentru că „este remarcabilă prin simțul valorii, are o largă deschidere și cel care publică are o totală libertate, încât, atunci când te pregătești pentru publicare, nu trebuie să te cenzurezi, având sentimentul că te adresezi unor prieteni”. Și, atunci, apariția revistei nu poate fi decât „un adevărat prilej de bucurie” este de părere dl George Băicoianu. A scoate o astfel de revistă care „și-a câștigat o deosebită reputație culturală”, fără nicio sursă de finanțare din partea vreunei autorități, nu poate însemna decât „dorința de a sluji literatura cu orice preț.” Mai ales că „este ușor să întreprinzi o lucrare, dar este și mai greu să îi dai dăinuire în timp” (G. Băicoianu).
O astfel de revistă, precum „Bilete de papagal” poate fi o punte care aduce oameni laolaltă, așa cum reușesc și alte reviste înfrățite cultural ca „Mozaicul” și Telormanul cultural”, este de părere prof. Cristian Gabriel Moraru, poet, critic și istoric literar. Din perspectiva celui care trudește la realizarea unei astfel de reviste, respectiv „Teleormanul cultural”, dl. Moraru înțelege cel mai bine că Dumitru Sîrghie este „un om instituție”, apreciind la acesta „devotamentul puternic de muncă, pentru a realiza o astfel de publicație.”
Numit „poetul în proză” (Valentina Pașa) sau „poetul exilului interior”, (Dumitru Sârghie), dl Marian Raicu, care a onorat cu prezența sa evenimentul, ține să-și exprime bucuria de a fi colaborator al revistei „Bilete de Papagal”, Serie nouă, ceea ce reprezintă pentru domnia sa o etapă importantă în acest proces de redescoperire de sine, după ce a stat o bună bucată de vreme în propria-i umbră, așa cum ni se destăinuie.
Noblețea evenimentului desfășurat în sala bibliotecii din Alexandria a fost întregită de acordurile de chitară ale d-lui Nicușor Lină. Cel care, înainte de a da glas minunatelor versuri ale poetului George Băicoianu, a ținut să mulțumească celor care, în epoca Tik Tok-ului, au ales să se îndeletnicească cu publicarea revistelor de cultură. Și să le amintească tinerilor prezenți în sală că „scrisul rămâne, influencerii dispar”.
Cum Eminescu se naște la fiecare început de an, de care nu ne-am îndepărtat prea mult, Nicușor Lină și-a început momentul muzical cum altfel, decât cu „Dor de Eminescu” : „Dacă astăzi Eminescu / Este punte către stele, / Să-l urmăm golind secunda / De păcate și de rele…”
Suntem la început de primăvară când totul este verde-albastru, potrivit aceluiași poet George Băicoianu: „Verde-albastru nenăscut, / Ce-ai fost dat cu împrumut, / Lasă-mi cheia de la nori, / Să-i deschid, când vrei să zbori/”
Ce poate fi mai frumos decât ca, într-o zi de început de primăvară, să ai parte de vibrația cuvântului scris și a muzicii, deopotrivă. Ne-a convins, încă o dată talentatul folkist „vorbindu-ne” de „ glasul unei strune de vioară” …Când „Își mânuia arcușul peste strune / O mână-mbătrânită, de țigan”.
Și pentru toate acestea mulțumim tuturor celor care au făcut posibil un asemenea eveniment.
Elena Sîrghie
