Două ore și mai bine au curs ca o lecție de istorie, pildă de patriotism, renaștere a memoriei și jertfei întru românism, de credință în suflete și unire, de cultură trainică și răscolitoare; au curs ca într-o clipită, rămânând însă, de-a pururi, gravate pe retina conștiințelor celor peste două sute de spectatori, ascultători avizați de muzică absolută și melodii veșnice, mereu tot mai actuale, depănate grandios, cucernic, cu mare sensibilitate imperială (cu sens de cuceritor spiritual) de formația corală ce-și desfășoară activitatea sub oblăduirea Patriarhiei Române: CORUL DE COPII ȘI TINERET „SYMBOL”, în monumentala sală, dominată de cupola maiestuoasă a Teatrului Național din Caracal.
O formație corală plăpândă, la prima vedere, până la a se topi în actul artistic; e adevărat, sensibilă în interpretare și religios supusă susținerii și promovării operelor fundamentale din creația muzicală românească, în realitate o echipă omogenă de elită, reprezentativă în panteonul și peisajul spiritual al muzicii corale, printr-o inconfundabilă notă de unicitate.
Numai cine a văzut Corul de Copii și Tineret SYMBOL la lucru, în plenitudinea exprimării sale, l-a ascultat și s-a entuziasmat profund emoțional, are dimensiunea reală a valorii și vocației cu care acești mesageri ai cântecului au dominat și cucerit cele mai prestigioase scene de concerte din țară și din lume, din Republica Moldova până în Franța, din Norvegia și Lituania până în Spania, în Austria, Elveția, Bulgaria, Rusia, Germania, Ungaria, Belgia, Grecia ș.a., colecționând în panoplia de onoare a instituției cele mai importante premii, medalii și trofee la numeroasele festivaluri, concursuri și turnee pe care le-a onorat.
O instituție spuneam, creată cu răbdare, știință și conștiință în septembrie 1990, de diaconul-profesor JEAN LUPU, o personalitate cosmică în arealul componistic și interpretativ, un român romanațean absolut care întregește paleta domnilor, domnitorilor și boierilor de la nord de Dunăre; un domnitor de seamă în cetatea cântecului, un boier al sufletelor sensibile, de mare rezonanță, care prin farmec și cutezanță cheamă la luciditate și unire, acum, la 100 de ani trecuți de la reîntregirea României: „Avem multe facturi neplătite față de predecesorii noștri!”, spunea grav, răspicat și, oarecum, neînduplecat, domnul Jean Lupu, îndemnând la meditație, acțiune, reacție.
Personal, totdeauna a fost călăuzit de permanentizarea, cunoașterea și cinstirea istoriei, a clipelor istorice care au definit neamul românesc. Înarmarea învățăceilor săi cu pildele înaintașilor, prin muzică, „muzica de excelență ce formează virtuți, educă și stimulează memoria, logica și creativitatea”, cât și acest Turneu Național desfășurat sub genericul Cântând Centenarul Unirii, sunt numai două aspecte de moment dintr-o viață care a ars incandescent, aproape șapte decenii, în slujba culturii românești.
Concertul-recital de la Caracal a fost colosal, evidențiind mai multe laturi pe care le-am înregistrat cu mare plăcere pe notițe și în zona sentimental-emoțională, ca pecete morală săvârșită cu puritate în spațiul lumesc romanațean:
– un inginer între ingineri – Marian Doldurea, președintele Asociației Fiii și prietenii Caracalului, om cu suflet generos, conștiință civică, susținător și promotor fervent al personalităților, culturii și istoriei romanațene, susține material și sentimental acest turneu, între alte zeci și sute de proiecte de acest gen care au drept scop întregirea sufletească, primenirea conștiințelor, stimularea tinerilor spre performanță și cutezanță, o însușire, credem, provenită și cultivată în prispa casei sub înțeleptele gânduri și sfaturi ale bunilor și străbunilor săi;
– o asociație, Fiii și prietenii Caracalului, fecund implicată în viața urbei, rezonantă, prin efortul, pasiunea și dibăcia membrilor săi, la momentele de referință care emană recunoștință, jertfă și românism;
– un public care, iată, prin comportament, dovedește că decelează muzica, că respectă și iubește actul cultural de reală expresivitate, că știe să se manifeste solemn și academic, în clipele gravisime, de mare încărcătură și expunere a protagoniștilor;
– spre final, aducem un omagiu, cu precădere, copiilor și tinerilor dedicați muzicii cu care se confundă până la identificare: corul, în ansamblul său, în care am numărat 37 componenți (35 fete și 2 băieți), mai exact spus 37 de spirite vii aflate sub ocrotirea și instruirea Directorului dirijor – diaconul profesor Jean Lupu și a Dirijorului principal Luminița Guțanu Stoian, profesor universitar dr., autor a numeroase cărți și studii, distinsă cu ordine, medalii de aur și premii speciale la prestigioasele concursuri desfășurate pe marile scene de la Preveza – Grecia, Viena, Ohrid, Veneția ș.a., pentru vasta garderobă interpretativă, variată, formată din prelucrări folclorice, lucrări religioase, vechi cântece patriotice și piese din repertoriul universal.
Caracalul a exaltat de fericire în modestia sa, cadoul muzical dovedindu-se nestemat, binecuvântat și binefăcător.
Evoluția corului – superbă! Prin melodii de real conținut, prin costumele populare și celelalte ținute care-i dau prestanță și originalitate, prin seriozitatea și deplina angajare conștientă pe care coriștii și-au asumat-o; copii de școală cu gânduri mari, adolescenți liceeni, tineri studenți ori masteranzi cu perspective înalte, componenții Corului de Copii și Tineret SYMBOL au o întrecere nedeclarată, dar mocnită cu ei înșiși; adaptarea la cerințele înalte ale actului muzical, disciplina prin formație și rigoarea cu necesitățile actului cultural, au devenit, la SYMBOL, reguli subsumate conștient. Sunt copii premianți, educați în familie, dar care au dovedit disponibilități pentru muzică și capacități intelectuale deosebite, sunt comorile din grădina creștinătății descoperite și șlefuite de artizanul Jean Lupu.
Au izvorât din piepturi, pe tonuri și voci multiple, atât cât a considerat oportun maestrul, sau domnul director, ori profesorul, iconomul stavrofor diacon Jean Lupu sau, dacă ne este permis, eminentul Jean Lupu, romanațeanul incurabil din Vălenii Brâncovenilor, pământ blagoslovit, spuneam mai ‘nainte, sortit a da lumii domni, voievozi, principi, boieri, oameni de seamă, domnul Jean Lupu întregind această corolă magnifică a Țării Românești cu piese religioase și de inspirație folclorică. Au fost melodii grele, care dau adevărata măsură a puterii și valorii componenților corului, multe venind din urmă cu o sută de ani și mai bine.
Am ascultat cu religiozitate Imnurile, al României și al Republicii Moldova, Ziua învierii, Concertul nr. 1 și Troparul, compoziții ale lui Anton Pann, Ion Popescu Pasărea și Gavriil Musicescu, Diptic maramureșean de Constantin Arvinte și Jieneasca, creație a fostului preot profesor la Facultatea de Teologie de la Sibiu – Gheorghe Șoima. Sala a rezonat la cântecele de speranță și dor de Basarabie: Sorocul, Voința neamului, Răsunet de la Crișana, Oltule, râu blestemat, incluse în mănunchiul de lucrări dedicare Centenarului României.
Iluștri compozitori Alexandru Pașcanu, Ioan Christu Danielescu, Ion Vidu, Joseph Strauss, Irina Odăgescu au poposit o clipă, în cetatea culturii de la Caracal, grație glasurilor tinere de la Symbol, o emblemă miraculoasă și simbol al purității glasurilor iubitoare de Dumnezeu.
Corul SYMBOL este o școală de educație prin muzică! A fost la Caracal, fapt consemnat în Cartea de Aur a Teatrului și Culturii Romanațene. Finalul impozantului spectacol a culminat prin interpretarea Rapsodiei I, de George Enescu, aranjament Constantin Drăgușin.
Dacă treceți pe lângă Teatru și percepeți, în șoaptă, un ecou, o dâră de Lumină și Speranță, este adevărat! Mergeți pe vârfuri ori adăstați, încărcați-vă cu elixirul speranței: este Corul de Copii și Tineret SYMBOL, în slujba iubitorilor de artă, de frumos!
ALINA-ELENA MARIN și COSTEL VASILESCU