Sfârșitul lunii martie a venit cu o veste tristă pentru mediul educațional și cultural al Slatinei: profesorul și scriitorul Silviu Gorjan a plecat să se odihnească într-o piesă de teatru, dintr-o Stea fără Nume.
Mentor al multor generații de elevi, profesorul Silviu Gorjan a fost prețuit și admirat pentru spiritul critic, simțul estetic, ironia fină și vastitatea informațiilor culturale.
Este foarte greu să vorbim de domnul Silviu Gorjan la timpul trecut, deoarece este atât de prezent în amintirile colegilor, prietenilor și ale elevilor, încât cei mai mulți s-au gândit la titlul cărții dumnealui „De ce nu sunteți doar povestiri?”.
Ar fi fost bine să fie doar o povestire prost scrisă de un epigon, iar numele personajului principal să fie doar o simplă coincidență.
Mare iubitor al dramaturgiei, domnul Silviu Gorjan, fost referent literar la Teatrul Național din Cluj Napoca, după absolvirea Facultății de Litere, în cadrul Universității Babeș-Bolyai, a fost ales de un destin dramatic, ca să-și ia rămas bun de la prieteni de Ziua Mondială a Teatrului.
A fost o ultimă reprezentație într-o „liniște tristă”, cum ar fi spus scriitorul Silviu Gorjan, la care au participat cei care simt că, prin plecarea în „Marea Trecere”, sufletul de coleg, de prieten sau de elev și-a pierdut din spiritul inocenței adolescentine.
Educația și literatura din județul Olt sunt de astăzi mai sărace, din cauza plecării domnului Silviu Gorjan într-o Stea, căreia îi va da probabil numele unei eroine dintr-o carte încă nescrisă.
Lumină Lină, domnule Profesor!
Prof. Victor Iacobescu
Este o veste trista pentru noi, cei din comunitatea educationala si culturala a Slatinei, ca profesorul si scriitorul Silviu Gorjan ne-a parasit. A fost mentor pentru multi dintre noi, iar spiritul sau critic, simtul estetic, ironia fina si vastitatea sa de cunostinte culturale ne-au impresionat si incantat. Este greu sa ne gandim la dumnealui in trecut, deoarece ramane prezent in amintirile noastre colective. Si, asa cum sugereaza si titlul cartii sale “De ce nu sunteti doar povestiri?”, am fi preferat sa fie o povestire prost scrisa de un epigon si numele sau sa fie doar o coincidenta. A fost un mare iubitor al dramaturgiei, iar plecarea in aceasta lume a fost un destin tragic pentru acest om al teatrului. Dar, in aceasta “liniste trista”, il vom comemora si il vom cinsti asa cum ar fi spus chiar el, in ultima sa reprezentatie.
,,Nu putem fugi de moarte
că sfârşitul oricum vine.
Fără moarte nu se poate
trăi, un secol de zile.
Nu trebuie s-o chemăm.
Ea vine şi singură.
Rangul pe care-l purtăm
în faţa ei tremură.
E un proces biologic
după cum oricine ştie.
Ea ne-adună cronologic
şi ne-închide în sicrie.,,