Ziua de joi, 19 noiembrie a.c., avea să fie, pentru Paul Popescu (președintele ANRM Olt) și prietenii săi întru dreapta politică autentică, o zi închinată memoriei marelui Pater Patriae, Corneliu Coposu. Astfel, începând cu ora 17.00, la statuia lui Corneliu Coposu , aflată în proximitatea Gării CFR Slatina, Paul Popescu, fost deținut politic, fost parlamentar PNȚCD, fost vicepreședinte AFDPR, la nivel central, fost secretar-general al Senatului României, în guvernarea țărănistă, dar și după, a organizat o slujbă creștinească în memoria lui Corneliu Coposu.
Alături de domnia-sa a stat Gheorge Stoica, de meserie „român”, cum ar spune Petre Țuțea, precum și alți prieteni ai fostului senator, care împărtășesc viziunea politică și morală a domniei-sale. Din Valea Timocului a fost prezent „fratele” Boiko Stoikovic, prietenul întru românism al lui Gheorghe Stoica. A fost, de asemenea, prezentă și o parte a presei locale, prin reprezentanții LINIEI ÎNTÂI și OLTv Slatina.
Slujba de pomenire a fost ținută de preoții creștin-ortodocși Nicolae Nicolăescu și Mihail Berca, precum și de părintele greco-catolic Valentin Cătană. Ziaristul Dumitru Sârghie a citit poezia „Ridică-te și umblă!”, din propria creație.
Prezentăm, în continuare, fragmente din luările de cuvânt ale celor prezenți la această sublimă manifestare.
A VENIT VREMEA CA IDEILE SENIORULUI SĂ TRIUMFE!
„Corneliu Coposu a fost supranumit Seniorul tocmai pentru faptul că a reușit să țină drumul drept. L-a ajutat morala creștină, din păcate, părăsită de mulți români în perioada ateismului comunist. Deviza lui a fost scurtă: „Să nu furi, să nu minți, să nu ucizi, să-ți iubești aproapele!” În ultima apariție publică (3 septembrie 1995) Seniorul a afirmat că dacă ideile pentru care el a luptat toată viața triumfă, dispariția sa „nu este semnificativă”.
După prăbușirea comunismului, ca urmare a unei mentalități dominate de ateism și imoralitate, societatea românească a eșuat într-un capitalism de cumetrie care a plasat țara într-o situație chiar mai rea decât cea din perioada comunistă. Se pare că a venit totuși vremea ca ideile Seniorului să triumfe. Azi, devin imperative lichidarea corupției și schimbarea clasei politice. Adică lichidarea capitalismului de cumetrie care ne-a otrăvit viața în ultimii 25 de ani.
Dacă aceste idealuri vor fi atinse, dispariția Seniorului devine într-adevăr nesemnificativă. Pentru că astfel ideile pe care el le-a slujit toată viața, vor reînnobila societatea românească. Doamne-ajută!”
Părintele Nicolae Nicolăescu:
CORNELIU COPOSU L-A URMAT PE MARELE MANIU
„Corneliu Coposu, l-a urmat pe marele Iuliu Maniu, în tot ceea ce a însemnat jertfă, credință, atașament, dragoste și respect pentru patria și poporul român… Cei doi se identifică în destine, pentru că amândoi și-au închinat întreaga lor viață necuprețindu-și niciun fel de efort și jertfă pentru propășirea țării și a neamului românesc. Cei care cunoaștem puțină istorie și vorbim despre istoria adevărată, autentică, nemăsluită de bolșevici, știm că cei doi, iată, au sacrificat absolut totul în această direcție.
S-au lipsit de familie, de orice lucru frumos și minunat în această viață, închinându-și întreaga lor existență patriei și neamului acestuia românesc.
Poezia d-lui Sârghie, iată, nu ne poate aduce aminte decât de lait-motivul ei, care este de fapt poezia lui Radu Gyr – „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”. Oamenii aceștia, seniorul Corneliu Coposu, magistrul său – Iuliu Maniu, n-au rămas îngenunchiați, deși au fost exterminați, au fost schingiuiți, batjocoriți, în închisorile comuniste. Ca statură morală, ca statură spirituală, ca autoritate națională și politică, au rămas în poziția verticală, în poziția demnității, în poziția autorității absolute. Oamenii aceștia sunt pentru noi repere, paradigme, niște eroi, autorități de natură moral-spirituală națională. Pentru că, de-a pururi, vor rămâne în istoria acestui neam repere poate de neegalat în istoria actuală, contemporană, în ceea ce privește demnitatea, cinstea, onorabilitatea, credința și jertfa supremă pentru neamul și pământul acesta.”
Gheorghe Stoica:
TREBUIE SĂ NE UNIM TOȚI, ÎN APĂRAREA BISERICII STRĂMOȘEȘTI!
„Avem atâtea teritorii furate, de toți vecinii, de jur împrejur. Românii nu pot fi reprezentați decât de un om, de acolo, din mijlocul lor. Cerem Parlamentului României să elaboreze un proiect de lege în care toți românii, indiferent în ce zonă se află, să aibă cetățenie română. Pentru că, așa cum spunea fratele Boiko Stoikovic, noi nu suntem români într-o țară, ci suntem români într-o limbă. Excelent a spus și are perfectă dreptate. Trebuie să luptăm, pentru că numai așa putem rezista atacurilor nemăsurate împotriva Bisericii-Mamă. Ca să distrugi o țară, trebuie să distrugi, mai înainte, biserica neamului.
Noi trebuie să ne unim, toți, în apărarea Bisericii strămoșești! S-a ajuns, ca niciodată, tineri descreierați să arunce cu pietre în bisericile din România. Este ceva inadmisibil. Priviți ce se întâmplă în Franța, o țară atee, o țară unde desfrâul este acasă la el. Dumnezeu nu doarme, așa cum spune românul. Asta trebuie să avem în vedere!”
ZIUA DE AZI ESTE O ORĂ DE ISTORIE, PENTRU TOȚI ROMÂNII DIN TIMOC!
„Bună seara, frați români! Mă bucur că sunt aici, alături de voi, cu voi, și-i mulțumesc fratelui meu Gheorghe pentru asta. Am fost întrebat cu ce ocazie sunt aici, astăzi. Acest moment, pentru noi, este o oră de istorie. Noi nu am învățat istoria și, de fiecare dată când participăm la astfel de evenimente, așa cum este și cel de astăzi, care este foarte important, noi adăugăm ceva la învățătura noastră. Când mă întorc de unde am venit, toate sentimentele, toată bucuria, le voi împărtăși cu ai mei, acolo. Această zi este, pentru noi, o sărbătoare mare. Numai așa, deocamdată, avem posibilitatea de a învăța ceva din istoria noastră.
A spus, mai devreme, fratele meu Gheorghe, ceva referitor la biserică. Și noi, ș sârbii, suntem ortodocși. Cu greu, am reușit, cât de cât, în câteva biserici, la noi, în Timoc, să se facă slujba în limba română. Am reușit, ce este mai important, în câteva licee, să se introducă limba română. Acesta am reușit-o printr-un program de activitate numit „De bună vecinătate România – Serbia”. Am făcut legături de colaborare cu câteva licee din Timoc și din Oltenia, și așa directorii au căzut de acord ca, în liceul respectiv, să se învețe limba română iar, la Calafat, liceul respectiv să învețe limba sârbă. Toată lumea a fost de acord. Am fost întrebat de ce dorim să facem acest lucru. Păi, atunci când copiii sârbi sau români vin unii la alții, cum se înțeleg între ei? N-ar fi bine să se învețe limba română?
O altă problemă este că nu știm istoria. Neamul nostru, de-a lungul timpului, a dat cel mai mare aport la dezvoltarea civilizației. Avem români mari. Noi, românii din jurul României, în cea mai mare parte, nu cunoaștem istoria noastră. De aceea, am spus că ziua de astăzi este o zi sau o oră de istorie pentru noi, românii din Timoc.
Românii nu locuiesc într-un loc, ei locuiesc într-o limbă. Uniunea asta înseamnă. Ziua de astăzi dovedește acest lucru. Neamul românesc este sfânt, nu are preț și e mai presus decât orice. Neamul îl moștenim și toată viața îl păstrăm în gând și suflet.”
LINIA ÎNTÂI
Non multum sed multam !, dle Marin
Întrebare fundamentală:ce am făcut noi, aceşti contemporani, pentru ca ideile victimelor comunismului să triumfe?Suntem noi la fel de vrednici ca şi strămoşii noştri?
Şi vorba lui Eminescu:
,,Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici”.Semnificativă participare.