Recent, a plecat spre Rai, cu o lungă trecere prin Infern, cel care a fost Emil Bărbulescu, nepotul lui Ceaușescu. Bolnav și părăsit de cei pe care, în vremea comunismului luminos, El Comandante i-a hrănit din propria-i palmă, Emil Bărbulescu a trăit în anonimat, la căsuța lui părintească de la Scornicești. Disprețuit și admirat deopotrivă, Emil Bărbulescu a plecat în neființă, lansând parcă, pentru posteritate, ideea că egalitarismul pe care l-a propovăduit neamul ceaușeștilor nu se verifică decât prin moarte… Aviz îmbuibaților și beizadelelor politrucilor de astăzi, cei care mânuiesc, fără a avea vreun merit, frâiele acestui județ și ale acestei țări: întotdeauna există un timp al scadenței, timp în care trebuie să dea socoteală, în fața lui Dumnezeu!
Altminteri, Emil Bărbulescu, după 1989, a fost un om frecventabil, sincer, uneori spontan, hâtru și un nostalgic incurabil al Epocii de Aur. În amintirea lui, redăm interviul luat de Linia Întâi, în ziua de 11 februarie 2010.
Emile, ce mai faci?
Bine…
Dezvoltă ideea…
Binele nu se dezvoltă, binele se menține.
Crezi că le-a ieșit românilor democrația pe nas?
Cred că le-a intrat pe nas… Eu cred că s-au săturat de libertățile democrației. De libertatea de a sta acasă, de libertatea de a muri de frig pe stradă, de libertatea de a nu avea copiii un viitor asigurat.
Cred că s-au cam convins despre ce libertăți este vorba. De libertatea de a înjura fără să-i asculte nimeni, de libertatea de a se duce unde vor fără a avea cu ce se duce.
Ca dovadă, sondajele de opinie converg spre ideea că românii s-au săturat de libertățile democrației. Românii sunt interesați de securitatea socială, nu de libertăți scrise pe hârtie.
PSD, PNL sau PDL… Ce e mai aproape de sufletul tău?
Mai aproape de sufletul meu sunt oamenii, nu partidele. Uite, în cazul de față, mai aproape de sufletul meu e primarul liberal al Scorniceștilor, C-tin Nedelea. Dacă eram în biroul viceprimarului Ion Prioteasa, îți spuneam că PSD e mai aproape de sufletul meu. Deci, oamenii contează, în niciun caz partidele și ideologiile lor.
Îl mai iubești pe Băsescu? Într-o emisiune televizată, pe care am avut-o împreună, aveai o părere pozitivă despre Traian Băsescu…
Toate iubirile cunoscute în istorie se termină la polul opus al iubirii. În cazul lui Băsescu, eu sunt deja la polul opus, iubirea mea față de Băsescu a luat sfârșit. M-a consumat repede…
Cum e cu statuia lui Ceaușescu? S-a vorbit mult despre asta.
E un proiect în derulare, pe care sperăm să-l definitivăm spre sfârșitul primăverii.
Cine pune umărul la realizarea acestui proiect?
Toată lumea… Oamenii de aici, câțiva de la București și un sculptor care a trăit în Franța și nu are parti-pris-uri politice. Nu pot să-ți dau numele, pentru că nu vrea acest lucru.
Recent, s-a constituit la Cluj Liga Scriitorilor, o ligă paralelă cu Uniunea Scriitorilor, formată din scriitori naționaliști și puțin nostalgici față de regimul trecut. Vor să-l declare pe Eminescu sfânt și pe Ceaușescu brand de țară. Cum ți se pare?
Ambele idei mi se par greșite. Eminescu sub nicio formă n-a fost sfânt, cum nici Ștefan cel Mare n-a fost sfânt. Eminescu a fost un mare poet, căruia îi cunoaștem toți viața. Ne grăbim să facem sfinți că n-avem ce face. Iar un președinte de țară nu poate fi un brand, un președinte de țară are locul său în istorie și atât.
Dumitru Sârghie * Linia Întâi nr. 410 / 11 februarie 2010
