Motto: „N-am izbutit să fiu tot ceea ce am dorit pentru că m-am împrăștiat… Am vrut să cuprind lumea, dar timpul nu-mi ajunge!… Este marele meu regret.” (Traian Zorzoliu)
Este dificil a vorbi la trecut despre profesorul, muzeograful, pictorul, sculptorul, scriitorul Traian Zorzoliu, o personalitate marcantă a județului nostru și nu numai. În aceste momente, cu durere în suflet, aș vrea să readuc în fața dumneavoastră chipul și înțelepciunea celui care a fost Traian Zorzoliu.
Om deosebit, neobișnuit datorită calităților nenumărate, era o adevărată enciclopedie și, mai presus de orice, un suflet extraordinar. A lăsat în urmă o moștenire culturală fără egal, autentică, trudită cu propriile mâini și cu sudoarea frunții. A înfruntat cu stoicism prejudecățile celorlalți și toate vicisitudinile vieții, drumul ascensiunii fiind presărat cu numeroase greutăți, peste care a trecut datorită ambiției și perseverenței. Pe tot parcursul acestor ani, a dat dovadă de spirit de inițiativă, activism și energie creatoare. A fost un cercetător cu viziune, caracterizat prin nonconformism și individualism în propriul său țel. A înțeles și a iubit istoria, obiceiurile, tradițiile, poporul român și țara.
Pornind de la faptul că istoria reprezintă partea firească a vieții noastre, profesorul Traian Zorzoliu a materializat idei, a creat, a ridicat un univers cultural, a făcut imposibilul să devină posibil.
Cea mai mare realizare pe plan profesional a fost aceea că a însuflețit muzee. Dovadă stau proiectele realizate de dumnealui și ajutorul necondiționat oferit pentru ducerea la bun sfârșit a acestora. A început cu deschiderea muzeului nostru și a continuat: Muzeul Memorial N. Titulescu, Muzeul Mânăstirii Brâncoveni, Muzeul Mânăstirii Curtea de Argeș, Secția Muzeală a Pompierilor din județul Olt, Complexul Etnofolcloric Boianu-Stoicănești, Muzeul Cărții Bisericești de la Episcopia Râmnicului, Muzeul Mănăstirii Arnota, Pinacoteca N. Titulescu – Ialoveni (Republica Moldova), reorganizarea expoziției de bază a Muzeului Mânăstirii Cozia, Arheoparcul Gumelnița și Cetatea Dacică.
A avut o perioadă de cercetare intensă a tell-urilor, împreună cu arheologi de renume, de unde au fost extrase materialele arheologice, urmate apoi de publicarea unor lucrări științifice de specialitate.
În tot acest timp nu și-a abandonat pasiunea pentru desen, din contră, a reușit să obțină rezultate formidabile, desenele acestuia fiind apreciate atât în țară cât și în străinătate, organizând numeroase expoziții: 55 în România și 11 în străinătate.
Stăpânind arta desenului, a fost foarte ușor să abordeze o altă secțiune, cea a desenului tehnic și, implicit, realizarea unor proiecte de monumente și busturi.
Multitudinea informațiilor adunate de-a lungul timpului din diverse domenii de activitate i-a permis să pătrundă în tainele scrisului, reușind să transpună pe hârtie, într-o manieră simplă și realistă, evenimente, personaje, trăiri: 23 de lucrări, la care s-au adăugat două publicații post-mortem.
Pentru întreaga activitate a fost răsplătit cu numeroase distincții, medalii, acordate de către o serie de personalități marcante, Meritul Cultural oferit de președintele Ion Iliescu, numele său vibrând și dincolo de granițele țării.
Cu adevărat, viața și activitatea profesorului Traian Zorzoliu vine să confirme ideea că „a trăi este și o știință, și o artă, și o bucurie, și o muncă, și o sărbătoare”. A trecut prin ani păstrându-și agerimea minții, profunzimea gândirii creatoare, devenind sursă de inspirație și model pentru cei din jur.
A servit cu fidelitate cultura și arta, în care a activat până în ultima clipă a vieții. A știut întotdeauna să ia atitudine în cele mai dificile situații. A militat fără ezitare în probleme culturale, a avut verticalitate în subiectele dificile de cultură, societate și națiune, a dat dovadă de un comportament exemplar și uman.
De regretatul profesor ne leagă un sentiment aparte – dragostea față de istorie, de înaintași, de frumosul românesc, de adevăr, de moștenirea pe care ne-a lăsat-o. A fost înconjurat de oameni deosebiți, prieteni adevărați, care l-au înțeles, apreciat, ajutat și stimat.
Pentru comunitatea drăgăneșteană, trecerea în neființă a regretatului profesor este o pierdere incomensurabilă, un gol iremediabil.
Generațiile viitoare vor ține minte numele profesorului Traian Zorzoliu, a omului cu o zestre culturală prețioasă, un militant neobosit al actului creator. Astăzi, când el nu se mai bucură împreună cu noi de viață, e multă amărăciune. Din noi parcă s-a rupt ceva odată cu plecarea dânsului, deși fiecare îl avem în inimă. Să-i păstrăm memoria și să-i cinstim spiritul.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
Muzeograf, Mihaela Lală
