AcasăIn memoriam – Vadim Tudor
Array

In memoriam – Vadim Tudor

Ca ziarist slătinean ce sunt, nu am fost niciodată în relații amiabile cu politicianul naționalist Vadim Tudor. Dimpotrivă, l-am criticat deseori pentru excesele sale verbale, pentru aroganța lui, pentru spumele pe care le făcea, deseori, la gură, în timpul discursurilor sale viscerale.

Replicile lui nu s-au lăsat așteptate și s-au rostogolit, violent, în „România Mare”, la celebra rubrică semnată Alcibiade. În trei runde, Vadim Tudor m-a desființat literalmente, exagerând, bineînțeles, fiind influențat și de   anumiți „viermi” din PRM Olt, care mă turnau la „Centru” sau îi duceau acestuia ziarele în care-l atacam.

vadim tudor la slatina 8 mai 2012Nu știu cărei religii se închina Vadim Tudor, dar eu, ca bun creștin, la un moment dat nu  l-am mai atacat și nici nu i-am mai răspuns la atacuri, considerând că e greu să te lupți cu un monstru dezlănțuit, care nu respectă regulile unei bătălii jurnalistice, scoțându-mi, totuși, pălăria în fața științei lui de carte. Drept dovadă că, prin intermediul președintelui PRM Olt, d-l Vasile Popa, în anul 2012, pe 8 mai, am participat la lansarea de carte a lui Vadim Tudor, intitulată generic „Cele mai frumoase aforisme”.

Iată cronica acelei cărți, cronică pe care am semnat-o și citit-o, în prezența lui Vadim Tudor, și pentru care acesta m-a îmbrățișat cu prietenie. Monstrul se înmuiase… Să-i fie țărâna ușoară!

«CELE MAI FRUMOASE AFORISME ALE LUI CORNELIU VADIM TUDOR

Într-o Românie în care politicienii propovăduiesc minciuna absolută, d-l Corneliu Vadim Tudor exprimă adevărul asemenea lui Arhimede, care scria „cu un toiag înflorit, pe nisip, numele comun al neantului”. Președintele PRM nu se înspăimântă de adevăr, precum ceilalți politicieni, fiindcă un cărturar de calibrul domniei-sale cu greu refuză să  exprime realitatea, ori de câte ori are prilejul. Conștiința sa națională caută întotdeauna o breșă prin care să scoată la lumină cuvintele potrivite care privesc situația țării, în acest concert malefic al globalizării, fie și prin forma cea mai distilată a exprimării, prin aforism. Așa cum este cazul pe care astăzi îl celebrăm, vorbind, atâta cât ne pricepem, despre „Cele mai frumoase aforisme”, carte apărută anul trecut la Editura Fundației „România Mare”.

Cartea poate fi interpretată în mai multe „chei” – filosofic, social-politic, din punct de vedere sociologic, pe alocuri erotic și, deși m-am ferit, ca dracul de tămâie, de a politiza această umilă cronică, eu am ales tot sensul politic, fiindcă – nu-i așa? – tăcerea definitivă a victimelor înseamnă întotdeauna liniștea torționarilor. Am selectat, așadar, o samă de aforisme din această bijuterie literară, încercând, la rândul meu, să le așez în contextul politic în care înotăm (fără doi de „n” precum în CV-ul ex-nominalizatei ministrese Corina Dumitrescu), astăzi când „Imnul Național nu (mai) e «Deșteaptă-te române!», ci „Somnoroase păsărele”…

Dacă un poet din Timișoara (l-am numit aici pe Claudiu Iordache), exasperat de ceea ce se întâmplă astăzi în România, prin asasinarea Revoluției, strigă sfâșietor că își vrea „înapoi poporul din Decembrie 1989”, Vadim ne spune fără echivoc: „Ce a câștigat Puterea prin grandoare, a pierdut prin mojicie”. Conștient, până-n celula mamă, că fără Dumnezeu ne-am pierde definitiv urmele, autorul celor mai frumoase aforisme, atacă la baionetă Evoluționismul lui Darwin, eclamând magistral: „Aș vrea să văd și eu maimuța aia din care s-a tras Shakespeare!” Într-o lume nebună, nebună, nebună, cu regi și împărați tuciurii, dar și cu cripto-comuniști , ori infractori care se cred regi și împărați, „tabla de șah e singurul loc pe pământ în care un nebun nu poate deveni rege”. Și oricât am vrea noi să-l uităm pe Traian Băsescu, „amintirea tiranului e mai puternică decât a victimelor sale”. Vorba pușcăriașului, care a fost cândva marinar: „…Dacă aveam dungile invers, acum eram (din nou) marinar!” Fiindcă, de la Revoluție încoace, majoritatea politicienilor au practicat prostituția politică, prin procură, avem nevoie – nu-i așa? – „de o Lege a Prostituției Politice”. Avem partide fără mamă, fără tată, fără Dumnezeu „unde înjurătura e mai tare decât rugăciunea!” PSD – trei trandafiri, PDL – unul. „Să faci dulceață din trandafiri, ce barbarie! E ca și cum ai face ciulama din privighetori”. Iată o metaforă sfâșietoare și genială în același timp, pe care numai Corneliu Vadim Tudor putea s-o ofere umanității…

În țara în care „fiecare neisprăvit e președinte pe undeva”, ai să zărești, pe ici, pe colo, inscripția: „Nu călcați pe iarbă!” „Dar pe cadavre e voie?”, se întreabă sociologul Vadim Tudor. Păi, cum să nu?, ar putea răspunde Emil Boc, dacă noi am reușit, singurii din Europa, să renunțăm „la coloana vertebrală, pentru coloana oficială…”

Oriental fiind, Traian Băsescu e mai isteț decât orice președinte occidental. El zice: „Mă orientez”, nu „mă occidentez”. Aforismul nr. 158 ne aduce în imagine pe Elena Udrea: „Ați văzut ce fudule sunt florile artificiale în comparație cu florile naturale?”

„Învățați! Învățați! Învățați!” – a spus Andrei Marga, când a văzut carnetul de note al lui Crin Antonescu. „Ați văzut ce agresivi sunt cei care-și fac școala târziu”, dragi cititori? Dacă nu, uitați-vă numai la Traian Igaș și vă veți convinge numaidecât. Fiindcă, „pe zi ce trece, proștii fac progrese: devin și mai proști!” Cât privește ideea unui Parlament unicameral, Corneliu Vadim Tudor afirmă cu tărie: „Un parlament cu o singură Cameră nu e un Parlament, ci o garsonieră.” Și fiindcă celebrul criminal Râmaru își are originile în Corabia noastră legendară, autorul nu uită să ne amintească faptul că „UDMR-ul, la guvernarea României, echivalează cu promovarea lui Râmaru ca director la o școală de fete.”

Și, în timp ce campania agricolă a fost înlocuită cu campania electorală, e nevoie să le mai amintim stăpânilor faimoasa deviză politică „Jos mafia! Sus patria!” „Sus cu dânsa!”, cum ar spune Mihai Eminescu. Cu toate acestea, generozitatea istoricului, poetului, filosofului, sociologului, colecționarului, moralistului, pamfletarului și politicianului C.V. Tudor, față de inamici săi politici, nu se lasă așteptată. „Le mai dau o șansă adversarilor: să-și lipească afișele electorale de statuia mea.”

Apariția unei specii de „haiduc invers”, care „ia de la săraci și dă la bogați”, iată ultima „doctrină” dusă la perfecțiune de Traian Băsescu și acoliții săi, care obligă poporul să dea zilnic câte-o „declarație de sărăcie autentică”. Și la această agresiune, cu ce credeți că se poate apăra poetul? „Mă apăr cu cărțile pe care le-am scris și atac cu cărțile pe care le-am citit”, răspunde Vadim Tudor.

Mai nou, „un social-democrat e un comunist care s-a mutat de la bloc la vilă”,  sau – spunem noi – „Un pedelist șantajabil, cumpărat ieftin de Ponta și Antonescu”. „Dictatura neamului prost continuă” și după ce guvernul Ungureanu a căzut, noii clerici ai puterii parafrazându-l pe Apostolul Pavel: „Dacă ură nu e, nimic nu e!” Ură față de propriul popor, nu față de cei care ne-au dus în prăpastie, fiindcă ei sunt aceiași lupi, îmbrăcați în blănuri de oaie.

„Dintr-o țară în curs de dezvoltare, în 20 de ani, România a ajuns o țară în curs de demolare”. De aceea, putem striga cu toții în cor: „Trăiască 1 Mai, Ziua Internațională a foștilor oameni ai Muncii, în prezent șomeri!”

România e o țară guvernată de niște ocupanți fioroși, în care mai sunt doar două anotimpuri: „seceta și inundațiile”, în care, la „8 noiembrie 1945, în timpul marii demonstrații antisovietice din București”, s-a strigat „Trăiască bomba atomică”, o țară în care Victor Ponta „e cea mai strălucită mediocritate” a PSD, o țară în care, „mai mare rușinea, au ajuns turcii să ne facă pâinea!” Căci România este exact cum principesa Ileana îi spunea călugărului Arsenie Boca: „Singura țară unde succesul nu are succes.” Tot așa pare să ne spună și d-l Corneliu Vadim Tudor în finalul cărții: „Ce e de făcut? Nimic!”

Sincer să fiu, aș fi dorit ca “neînfricatul” Vadim Tudor să încheie pe un ton mai optimist această carte de aforisme. Nu mă îndoiesc însă că se poate înălța mai presus decât scepticismul său, revenind asupra ultimului aforism trist, căci tot domnia-sa spunea, referindu-se la vânzătorii de neam și țară: „Nimeni nu poate cumpăra o țară, deși sunt atâția dispuși s-o vândă!” Amin!»

Dumitru Sârghie * Linia Întâi, nr. 506, 10 mai 2012


- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments