Istoria e inevitabilă… Ea provoacă mereu realitatea la regenerare. Bătrânul corsar, Traian Băsescu, e din nou în cărțile mari ale politichiei naționale. Furtul, jaful, impostura, uzurparea, mlaștina răscolită și dezechilibrul brutal dinspre puterea arbitrară a acestui guvern liberalo-pesedist și societatea care nu-i mai suportă abuzurile și incompetența, i-au împins pe experimentatul Băsescu și credibilul Steriu să-și dea mâna. UNPR s-a contopit în PMP, iar pleava ridicată în aer de Blaga și de Gorghiu, cum că unul plus unul nu înseamnă doi, ne aduce aminte de vulpea care nu ajunge la struguri și spune că, vai!, sunt acri.
În realitate, liderii PNL, debusolați după eșecul major suferit în București, la locale, regretă amarnic faptul că n-au știut să negocieze cu UNPR, pentru a atrage de partea lor ceea ce rămăsese mai bun din acest partid, după plecarea șutilor, plagiatorilor, michi-șpăgarilor, nicolicilor și a altor neamuri proaste, în frunte cu tătucul lor, coordonatorul de doctorate, sferto-doctul Gabi Oprea.
Cu părere de rău pentru liberalismul românesc, desfigurat, mai întâi, de Crin Antonescu, apoi, din păcate, de Iohannis, Blaga și Gorghiu, cea din urmă frizând penibilitatea supremă, actuala conducere a partidului nu mai poate impresiona nici măcar pe liderul unei filiale sătești de romi din județul Sibiu, darămite un politician ca Steriu care, deși a fost coleg de partid cu controversatul Oprea, s-a păstrat, totuși, la standarde morale depline.
UNPR avea nevoie de pragmatismul fie și ușor grobian al lui Băsescu, recunoscut, în timp, ca fiind câștigător, iar Băsescu avea, la rându-i, nevoie de profesionalismul și onestitatea lui Steriu, ca și de experiența politică a hârșitului senator Ion Toma, cel care n-a mai avut loc în județul lui, de răul celor pe care chiar el i-a înălțat de la genunchiul broaștei, până în zona rarefiată a înălțimilor politice amețitoare…
Se prea poate ca unul plus unul să nu însemne doi, cum spunea doamna Gorghiu în mediocritatea ingenuă a domniei sale. Dar unul plus unul poate să însemne, uneori, trei… La cum se mișcă liberalismul pietrificat din România, la această oră, noul Partid Popular, având la cârmă pe eternul și fascinantul Traian Băsescu, secondat de fostul lui consilier prezidențial, pe probleme de agricultură, Vali Steriu, va fi trecut deja pragul electoral, în sufletul românului derutat de iohannism și tehnocrație. Acest lucru e posibil având în vedere această epocă de platină, în care lucrurile au rămas încremenite în proiect, adică în feudalismul politic al lui Victor Ponta. Nemaivorbind de Diaspora română, care a sărit iarăși în aer, după ce a văzut cum s-a statuat Legea Votului prin Corespondență, și după ce Bombonel a spus despre românașii noștri de afară că sunt niște indieni, adică niște țigani.
Și asta, după ce, cu ceva timp în urmă, pe vremea lui Papură-Vodă, alias Ponta, găunosul acela de ministru, Ioan Rus, i-a făcut golani pe copiii românilor din Diaspora și curve pe nevestele fraților noștri plecați după o pâine mai bună…
Iată de ce vine Băsescu tare din urmă… Pe fondul mârlăniilor PSD-PNL. Și, dacă stai să te gândești că senatorul Toma, cel care a respirat același aer poluat al Slatinei alături de noi, oamenii de rând, negociază cu Băse, parcă-ți vine să spui că nu-i totuna să negocieze cu Dragnea.
Succes, Băsescu, Steriu și Toma! Unii ar spune… Succes Băsescu, Toma și Steriu… Dar, să nu exagerăm.. Să respectăm ierarhia!
Dumitru Sârghie