Trăiesc adesea sentimentul împlinirii, revelat în întâlnirea cu oameni buni, aleși, speciali…
Sunt doi ani de când am avut bucuria să o întâlnesc. Și am simțit că suntem în ceea ce putem numi simplu rezonanță. Transmite sinceritate. Este atentă la nuanțe. Cu ochii ei limpezi, de un verde odihnitor, te invită, parcă, să îi descoperi sufletul… Înainte de a fi profesor, Diana e o stare de spirit. Vine din Baia Mare, jud. Maramureș, de la poalele Munților Gutâi, din ținutul impetuos al lui Iancu de Hunedoara. Este instructor de aerobic fitness, personal trainer și profesor de Educație fizică și sport la Liceul Tehnologic „Constantin Filipescu” din Caracal. Tonică și exuberantă, are inteligență, șarm și umor. Prezența ei luminoasă e de departe cel mai mare atu al ei. Te molipsește cu bucuria dialogului, în urma oricărei întâlniri. Și este de o modestie exemplară. Deși are un palmares sportiv „cu greutate”. (Poate tocmai de aceea m-am gândit să scriu despre un om atât de valoros, despre care nu se cunosc prea multe).
Diana Postelnicu este absolventă a Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport din București, este autor de cărți și de articole de specialitate. În CV-ul ei sunt pagini consistente, care articulează performanțele sale la Campionatele Naționale, Internaționale sau Balcanice de Judo (prezidate de Federația Română de Judo), în perioada 1996-2010.
Dincolo de profesionalismul său dublat de performanță, Diana este un om bun, autentic, cu o privire mereu proaspătă, lipsită de prejudecăți sau locuri comune. Te întâmpină fără niciun protocol, te tratează cu sinceritate, te pune „la treabă” și te provoacă adesea la discuții „deștepte”. Ea s-a pregătit pentru fiecare experiență, a participat la provocări, a trebuit să învingă obstacole. Iar inteligența sa a ajutat-o, de fiecare dată, să ia cea mai bună decizie. Nu se teme să se reinventeze ori de câte ori simte că viața s-a împotmolit. Simte, ca noi toți, de altfel, că viața e un drum în care există și sus, și jos, și bine, și rău, și frumos, și urât. Dar și că fericirea e ”să fii pe drum”.
De la ea am reținut, o dată în plus, că, odată ce acceptăm și îmbrățișăm ideea că suntem capabili de un lucru, punem în mișcare înăuntrul nostru un șir de procese psihologice și emoționale care ne susțin acceptarea… Tare frumoasă lecție! Ne-o însușim de fiecare dată când plecăm din sala de gimnastică.
Cred cu toată convingerea în astfel de oameni! Învingători, idealiști, deprinși să vadă doar „înaltul azur”. Poate neafișați la panouri, dar iubiți și respectați pentru că sporesc lumina în jurul lor!
Alina-Elena MARIN