Marți, 27 mai a.c., în Craiova, după o zi întreagă de ploaie, după amiază, a răsărit soarele, pentru că noi, prietenii poetei Ina Dumitrescu, ne-am adunat în sala Bibliotecii «Alexandru și Aristia Aman» (Liliana Ghiță Boian), dând curs invitației sale de a ne îndrăgosti, pentru a câta oară?, de poezie și de muzică.
Moderată, cu atâta sensibilitate de Camelia Radulian, lansarea cărții „Îndrăgostește-mă de tine” a fost un prilej de-a ne întoarce „la iubirea autentică, cea din trecut, a străbunicilor, când dragostea era un sentiment aproape de plutire, de pierdere de sine” (Camelia Radulian). Pentru că, în poemele sale, Ina Dumitrescu „sondează zonele obscure ale iubirii, iubirea care doare, care strigă, neîmplinită” (Camelia Radulian).
Nu întâmplător, cuvântul „dor” este prezent frecvent în cartea autoarei, cum sesiza Camelia Radulian, cea care ne-a ajutat să înțelegem ceea ce înseamnă, de fapt, „dorul”: „O raportare la timpuri trecute… un regret al trecutului”. Și unde poți trăi și retrăi cel mai bine acest sentiment înălțător, dacă nu în poezie? Căci, nu putem să nu-i dăm dreptate poetului Ovidiu Vasile, potrivit căruia „Poezia este o respirație a inimii… o rugă și o chemare, o confesiune profundă… un sentiment al inimii, care nu vrea să trăiască doar cu jumătăți de măsură”. Iar poezia Inei Dumitrescu este „o poezie care se așază în suflet, lin… plină de metafore care respiră viață (…)” și, pe care „o scrie cu emoție, netemându-se să fie vulnerabilă” (Ovidiu Vasile). Cum, pe bună dreptate, sesiza și Dumitru Sîrghie, prefațatorul volumului de poezie: „Cu o sinceritate care-i caracterizează scrisul, autoarea își acceptă vulnerabilitatea, lăsând cititorul să fie martor al unei călătorii sufletești, plină de dor și pasiune”.
Ina Dumitrescu „a dat dovadă de mare curaj, radiografiindu-și sufletul, până în cele mai adânci colțuri” (Liliana Ghiță Boian). Așa se face că, în poemele sale predomină „o tristețe adâncă, perenă și sfâșietoare, ceea ce dă o valoare inestimabilă acestor «gemete» ritmate, cântate și suspinate ale sufletului” (Silvia Giurgiu Pătrăchioiu). Ceea ce nu poți face decât dacă ești totul numai iubire. Și, într-adevăr, pentru Ina Dumitrescu „totul este iubire… pentru că ea se închină doar zeului iubirii, pentru că Dumnezeu este iubire” (Liliana Ghiță Boian). Acea iubire pe care „o cheamă, o invocă, o visează, o trăiește și o îmbracă în versuri diamantine” (Silvia Giurgiu Pătrăchioiu).
„Eu m-am născut visătoare, eu m-am născut iubire”, ne mărturisește Ina Dumitrescu, „pentru că doar în iubire mă simt liberă să-mi exprim sentimentele, chiar dacă ele nu sunt adresate cuiva”. O iubire pe care Ina Dumitrescu o poartă în inimă și o dăruiește cu generozitate, convinsă fiind că „iubirea este singurul lucru care crește doar atunci când este împărțită”.
Ina Dumitrescu ne invită la un dialog intim cu iubirea… „acea iubire care e, deopotrivă, tandră și tumultoasă, tăcută și vorbitoare, sacră și laică (…), deși autoarea își dorește ca iubirea să fie ca vara, adică intensă și pură, sau ca o lavandă, fragilă și, totuși, de o frumusețe statornică” (Dumitru Sîrghie).
Oricum ar fi „între cer și pământ, Ina Dumitrescu zămislește poezia iubirii” (Dumitru Sîrghie). Și, doar „pierzându-te printre paginile cărții, încărcate de expresii sublime, poți înțelege misterul iubirii” (Silvia Giurgiu Pătrăchioiu).
Vei descoperi, astfel, că „Poeziile sale sunt delicate declarații de dragoste și meditații asupra sensului iubirii și a legăturilor profunde… deoarece, fiind îndrăgostită de frumos și de mister, autoarea își desenează sentimentele cu simplitate și cu grație, dar și cu luciditate izbitoare” (Dumitru Sîrghie).
Cum „Singurul sentiment care-a rămas nealterat este iubirea” (Liliana Ghiță Boian), Ina Dumitrescu „dăruiește, astfel, posterității un volum de perle literare” (Silvia Giurgiu Pătrăchioiu). Pe care, citindu-le „vom experimenta o întoarcere în timp, când am simțit iubirea adevărată.” (Camelia Radulian).
Ina Dumitrescu ne împlinește, astfel, nevoia acută de poezie. Mai ales că – „poezia există doar atât cât trăiește în noi” (Ovidiu Vasile). De aceea, și acceptăm cu bucurie îndemnul Cameliei Radulian de a ne păstra emoțiile „pentru că, fără ele, viața nu are sens”.
Volumul de poezie al Inei Dumitrescu, „Îndrăgostește-mă de tine”, este „un buchet de trăiri intense, o chemare și o așteptare, care se transformă în muzică” (Ovidiu Vasile). Ne-a demonstrat-o și cantautorul Dan State „un prieten al poeților”, cum îl numește Camelia Radulian, cel care ne-a mărturisit că speră ca, după ce va citi acest volum de poezie, să reușească să determine pe cineva (el știe pe cine!) să se îndrăgostească de el. Până atunci, muzica sa și a distinsei doamne Mădălina Amon ne-a făcut să ne îndrăgostim, din nou, de poezie, de partea frumoasă și bună a lumii. Și, pentru asta, îi mulțumim Inei Dumitrescu, căreia îi urăm „La mulți ani” și să rămână așa cum este, adică iubire și sensibilitate pură, pe care să ni le dăruiască în continuare. Iar, până la un nou „buchet de perle literare”, e musai să dea curs rugăminții Cameliei Radulian: „Hai, Ina, îndrăgostește-ne de tine!”… Mereu!
Elena Sîrghie
4 iunie 2025
