Ștefan Mihăescu (Mihăiescu), s-a născut în comuna Amărăștii de Jos, județul Romanați (azi Dolj ), la 27, sau 29 [1], 28 [2] Decembrie 1888. Fiul lui Dumitru și Elena, țărani mijlocași.
A absolvit Școala Politehnică din București ( 1908 – 1913 ). Inginer în construcții. Deputat de Romanați în mai multe mandate-1928, 1933, 1937. La alegerile din 1933 a candidat din partea opoziției ( deputat,,lupist’’). Fost membru marcant al Partidului Național Țărănesc. A fost căsătorit cu Ecaterina Gologan.
Împreună au avut o fată. Ing. Ștefan Mihăescu a fost director technic al Societății de construcții,,Clădirea Românească’’, apoi mare antrepenor.
Vicepreședinte al Asociației Generale a Inginerilor din România ( A.G.I.R. ).
A fost unul din cei mai buni cunoscători ai problemelor economice. În publicistică de la 1919.
A colaborat la „Argus”, „Plutus”, „Viitorul”, ,,Dreptatea’’, ,,Țărănismul’’ ,,Adevĕrul’’, ,,Revista acționarilor’’, ,,Parlamentul Român’’, ,,Buletinul A.G.I.R.‘’, ,,Buletinul Politehnica’’ etc.[3]
A editat revistele:,,Progresul Social’’ ( 1931-1934 ) și gazeta,,Aurora Romanațului’’ (1938 ).
OPERA
*Un an de activitate politică, București, 1929.
*Probleme economice și sociale, 1928.
*Discurs, 1929 ( 2 br. ) și 1930 ( 2 br. ).
*Două discursuri, 1931.
*Doi ani de activitate politică, 1933.[4]
Periodicul caracalean „Libertatea”, No. 62 , din data de 1 Iulie 1933, publică sub titlul,,Lupta pentru Democrație’’, un proces verbal, încheiat la 3 Mai 1931, în urma unei consfătuiri „intime’’.
Lupta pentru Democrație
Proces – Verbal
Astăzi 3 Mai 1931.
Noi subsemnații foști parlamentari, precum și delegați. primari și șefi de organizație comunală, întruniți azi în Caracal într’o consfătuire intimă decidem:
1.Rugăm Conducerea Centrală a aproba convocarea congresului general al partidului – care n’a fost convocat niciodată dela fuziune, – spre a stabili definitiv lista de candidați.
Autorizăm pe secretarul Oranizației a face convocările necesare, iar mâine Luni 4 Maiu a depune capul de listă cu d-l inginer Ștefan Mihăescu, – și senatul Cons. Cl. pe d-l M.A. Mihăescu.
(ss) Ștefan Mardaloescu, V. Popilian, M.A. Mihăescu, N. C. Teodorescu, Demetru Breazu, C. Predețeanu, N. Betulescu, H. Popa.
Mai urmează încă 70 semnături.
Sub mottoul:
„Generația nouă’’din partidul național-țărănesc are cuvântul………
ziarul,,Adevĕrul’’, din 17 Februarie 1935, pag.3, prezenta interviul
De vorbă cu d.ing. Ștefan Mihăiescu
,,În ancheta intreprinsă asupra opiniilor generației noui din partidul național-țărănesc asupra problemelor la ordinea zilei ne-am adresat și d-lui Ștefan Mihăiescu, deputat de Romanați.
D-sa este pentru a doua oară reprezentant al județului oltean. Ultima oară a fost ales pe lista doctorului Lupu. În Parlament și în activitatea sa politică s’a remarcat printr-o luptă tenace împotriva trusturilor și a cartelurilor.
Iată, pe puncte, părerile ing. Ștefan Mihăescu despre problemele la ordinea zilei.
PROPRIETATEA INDIVIDUALĂ NU VA MAI FI INVIOLABILĂ, CI O FUNCȚIE SOCIALĂ.
-Într’un regim de mare progres tecnic și de abundență în producție, dar cu un număr redus de ore de lucru pe zi, chiar acum în America de Nord s’ar putea lucra 3-4 ore, proprietatea individuală nu va mai fi necesară nici pentru colectivitate nici pentru individ.
Colectivitatea a avut nevoe de proprietatea individuală, ca stimulent de lucru. Interesul personal s’a dovedit ca cel mai eficace mijloc pentru a stimula pe om la lucru mult mai eficace ca frica din regimul robiei și iobăgiei.
Pentru a pune în joc interesul personal, societatea a trebuit să garanteze libertatea muncii și proprietatea roadelor ei, adică inviolabilitatea proprietății bunurilor. În acest regim al interesului personal cu corolarele lui: proprietatea individuală, inițiativa particulară și libera concurență, omenirea a progresat în 150
ani de 20 ori mai mult cât a progresat în 6000 de ani de robie. Dacă progresul va continua în ritmul ultimului sfert de secol, energia și deci produsele disponibile vor crește în raport de 40 la 200. Totul face să se creadă că ritmul progresului va fi cel puțin ca până acum.
În acest caz în țările din fruntea omenirii, se va putea reduce și mai mult numărul orelor de lucru, poate la 2-3 pe zi, și va fi o muncă de conducere a mașinelor și biurourilor, iar nu o muncă grea ca acum 50-100-1000 de ani. În acest caz, este sigur că oamenii vor presta colectivității aceste 2-3 ore de lucru pe zi, de bună voe, de dragul binelui general. Nu va mai fi deci nevoe de a se recurge la interesul personal, și nici la libera concurență și la instituția proprietății individuale.
Societatea va putea naționaliza toate instrumentele de producțiune, intru’cât nu mai are nevoe de a recurge la stimulentul interesului personal.
Dar nici individul nu va mai pune preț pe proprietatea individuală, deoarece e sigur că muncind 2-3 ore pe zi, o muncă relativ ușoară, are traiul asigurat.
Socializarea sau naționalizarea instrumentelor de producție va fi atunci o operație naturală și normală. Atunci economia națională va fi o economie de stat.
ECONOMIA SOCIAL – ORGANIZATĂ
–Pînă atunci, va fi o epocă de tranziție, în care se va trece treptat dela regimul liberei concurențe și al proprietății individuale, la regimul economic de stat. În acest regim de tranziție, care este în funcție mai ales în America, colectivitatea nu se interesează atât de producerea bunurilor – care este asigurată și progresează foarte repede – cât de repartiția lor, cu scopul de a nu se produce dezechilibru și de a se obține dreptatea socială, adică micșorarea treptată a integralității economice și sociale dintre oameni.
Măsurile președintelui Roosevelt tind mai întâiu la echilibrarea consumului cu producția ridicată de azi; prin absorbția șomajului; prin micșorarea orelor de lucru, etc. În a doua linie tind la nivelarea economică, dar la un nivel de viață din ce în ce mai ridicat ceace acum este posibil , grație progresului technic din ultimul timp și care continuă intens.
Economia națională așa cum este condusă de el, ași numi-o mai degrabă social-organizată decât dirijată. Nu e potrivit a-i spune dirijată deoarece aceasta înseamnă dictatură; una fără alta nu se poate concepe.
Forma de organizare spre care cred că tinde omenirea civilizată este caracterizată prin aceia că rolul statului pe teren economic va fi – de a organiza și raționaliza în domeniul producției, iar nu de a o dirija: de a influența repartiția bunurilor, așa ca să obțină și un progres social cu tendința de a obține dreptatea socială.
SITUAȚIA DIN ROMÂNIA
În țara noastră, criza n’are caracterul pe care îl are în țările înaintate cum e America de Nord. Șomajul e mai puțin acut; în schimb mecanizarea e doar la început și producția este redusă. Suntem săraci.
De aceia la noi interesul personal cu consecințele lui: inițiativa privată, libera concurență și proprietatea individuală, mai trebue să fie stimulent la muncă. Noi trebue să lucrăm încă, să ne utilăm și după ce vom atinge un nivel de viață acceptabil, să ne gândim la micșorarea orelor de lucru. Totuși chiar la noi e timpul ca statul să intervină în domeniul repartiției bunurilor în scopul de a ne apropia de justiția socială. Deasemeni, statul trebuie să intervină în domeniul producției pentru răspândirea metodelor de protecție modernă, pentru perfecționarea lor și pentru organizare, fără a micșora însă randamentul inițiativei private.
În această concepție statul trebue să etatizeze industriile care sunt un monopol de fapt: fabricile de armament, de material rulant c.f.r., cartelurile, în caz că nu le interzice (ceace ar fi preferabil ).
DICTATURĂ SAU DEMOCRAȚIE.
Economia social organizată descrisă mai sus, nu intervine în sectorul economiei particulare, decât foarte puțin, așa cum am precizat mai sus. De aceia nu cred nimerit să fie numită Economie dirijată, care presupune dictatura politică, așa cum e în Rusia, Italia, Germania. Eu cred că această dictatură, mai dulce sau mai severă, nu este necesară pentru ca statul să obțină un maximum de progres economic și de progres social
Progresul economic e maxim în regimul interesului personal, al inițiativei individuale și al liberei concurențe. Intervențiunile statului în domeniul producției duc, în imensa majoritate a cazurilor, la scăderea randamentului.
Progresul social adică tendința spre egalitatea și dreptatea socială, trebuie grăbit prin intervenția statului, în repartiția bunurilor, așa cum a arătat mai sus.
Acest rol al statului este perfect compatibil cu libertatea individuală ceace, bine înțeles nu înseamnă anarhie. Socotesc libertatea individuală mai scumpă și mai utilă omului, decât un spor oarecare de productivitate, improbabil și acela, pe care l-ar aduce intervenția dictatorială a statului. Iar democrația, care dă putință popoarelor să-și aleagă și controleze conducătorii, o socotesc cel mai bun sistem de conducere din câte a cunoscut omenirea.
Gaius.
Periodicul „Brazda Romanațului’’, în nr.3, din 20 Februarie 1935, publică articolul ing. Ștefan Mihăescu, deputat și președinte al Partidului Național-Țărănesc, intitulat „Problema viilor”
„Parlamentul și presa se ocupă cu mare interes de problema viilor.
Podgorenii cer prin toate mijloacele ca să li se îmbunătățească situația de azi, când venitul viilor a scăzut, așa că ei nu ar mai putea continua exploatarea viilor și nu mai pot trăi.
N’am avea nimic de zis ca statul să vină în ajutorul micilor podgoreni, cari sunt o parte interesantă a poporului nostru. Însă podgorenii cei mari, cu zeci și sute de pogoane de vie, nu se mulțumesc să ceară un loc sub soare și pentru podgoreni, ci ei cer un privilegiu și un monopol, mai mare de cât chiar acel pe care îl au fabricele cartelate și băncile. Ei cer ca via să poată fi cultivată numai în anumite regiuni ale țării și să fie interzisă în altele, în care s’a cultivat din moși strămoși.
Ei cer ca țăranii dela câmp, cari au rol economic foarte nobil, – căci ei dau pâinea și mămăliga pentru aproape toți Românii și ei vând prisosul la export cu prețuri mici, pentru ca țara să poată aduce din străinătate ceia ce nu se poate fabrica la noi, – să fie obligați a cumpăra struguri , vin, rachiu și oțet, fie dela podgoreni, fie dela fabricele de spirt, de vin ( sunt și fabrici de vin ! ) și de oțet.
În loc ca plugarul șă-și cultive pe pământul lui cele necesare pentru gospodărie, să fie obligat prin lege a le cumpăra , în condiții grele și cu preț scump dela alții.
Se poate oare admite o astfel de pretenție ?, întreabă ing. Ștefan Mihăiescu.
În continuare Șt. Mihăescu spune:
Partidul Național-Țărănesc, după experiența făcută de la 1930 la 1933, a votat o lege mai dreaptă și omenoasă, prin care orice cap de familie poate cultiva ½ pogon de vie, pentru nevoile familiei.
Trebuie ca plugarii să lupte ca această lege să nu fie modificată, așa cum încearcă Guvernul Liberal (……..). Plugarii să facă să li se audă glasul și dreptatea, de către cei chemați să facă legi.
Ing. ȘT. MIHĂESCU, deputat Președ. Partid.
Național – Țărănesc din Romanați.
Sâmbătă și Duminică, 26-27 crt. ( octombrie ), d.deputat ing. Șt. Mihăescu, Președintele Organizației din Romanați ( n.n. Național-Țărăniste ) a prezidat o serie de adunări și consfătuiri în vederea adunării de la 14 Noembrie a.c. ( 1935 ).
Sâmbătă au avut loc 4 adunări ale comitetelor sătești în centrele: Caracal, Corabia, Balș și P. Olt. Iar Duminică au avut loc adunări populare în satele principale din Secția Boșoteni (…………).
La adunarea din Corabia s’a produs un grav incident între autorități și participanții de la adunare. Administrația locală din ordinul d.deputat guvernamental Alexandrescu și a primarului Rădulescu a căutat să împiedice ședința (…….). Numai sosirea d-lui deputat Șt. Mihăescu a calmat spiritele și a evitat continuarea scandalului, care putea să aibă urmări fatale.
Adunarea din Corabia s’a ținut sub președinția d-lui av.Dănescu, fost primar.
Au luat parte Comunele din sudul Județului. Ședința a continuat apoi în liniște. Au ținut entuziaste cuvântări D.D. : Gheorghe Dănescu, Nae C. Teodorescu, Florea Rădulescu și Dumitru Păsculescu.
D-l deputat ing. Șt. Mihăescu a mulțumit pentru primirea călduroasă ce i s’a făcut și pentru cuvintele de laudă ce i s’au adus. Suferințele populației sunt prea mari, pentru ca guvernul să-și poate permite ilegalități și provocațiuni (……). A făcut apoi un expozeu asupra situației politice.
Duminică, 27 crt., d.ing. Șt. Mihăescu, însoțit de D.D. N.C. Teodorescu, secretar, V.Pompilian, casier și înv. Toma Ghiță, șeful Secției a vizitat Comunele din Botoșeni și anume: Cezieni, Corlătești, Boșoteni, Ciocănești, Viișoara, Drăgotești Preajba, Popânzălești și Golfin. (………).
D-L ing. Mihăescu, a expus programul Partidului Național-Țărănesc și măsurile pe care el înțelege a le aplica pentru a îmbunătăți situația țărănimii și a restului populației. D-sa a arătat că impozitele din România reprezintă un procent din venitul national superior procentului din toate celelalte țări. De aceia impozitele nu mai pot fi sporite.
Periodicul,,Adevĕrul’’, publică în numărul său din 5 Martie 1936, conferința ing. Ștefan Mihăescu cu titlul,,Organizarea rațională a învățământului tecnic superior’’.
În ciclul organizat de Asociația Generală a Inginerilor relativ la,,Tecnica și organizarea economiei naționale’’ d. Inginer Ștefan Mihăescu, vicepreședinte al Asociației, a dezvoltat conferința sa cu titlul,,Organizarea rațională a învățământului tecnic superior’’.
Conferențiarul a început prin a arăta că pe când inginerii au creat știința organizării, învățamântul ingineresc este foarte desorganizat, din cauză că universitățile vor să formeze ingineri, pe lângă licențiați și doctori. D-sa arată cum, prin călcarea art.56 al legii de organizare a învățământului superior, s’au creat ca o simplă anexă a catedrelor de fizică sau chimie de la universitățile din București și Iași, 2 institute de electrotehnică și 2 de chimie industrială, cari decern diplome de inginer, desi în țară există 2 școli politehnice, organizate special pentru a forma ingineri de toate specialitățile, inclusiv ingineri electricieni și ingineri industriali.
Consiliul legislativ superior s’a pronunțat în 2 rânduri ( în 1929 și 1934 ) că Institutele eliberează ilegal diplome de inginer și că,, sunt virtual desființate’’, prin
art. 85 din noua lege a învățământului superior.
D.ing. Mihăescu documentează că motivele, cu cari directorii celor 4 institute suțin necesitatea existenței Institutelor universitare, sunt neîntemeiate.
Într’adevăr în streinătate nu există decât în Franța institute ca cele dela noi.
Dar absolvenții lor nu pot fi angajați de către stat și nu fac parte din corpul tehnic. La noi, pe lângă 2 politecnici ( București și Timișoara ) organizate special pentru pregătirea inginerilor de toate specialitățile, mai există încă 4 școli de inginerie, improvizate pe lângă catedrele de fizică și chimie de la universitățile din București și Iași.
Această situație dă loc la risipă de fonduri importante. Cu cele 4 institute de inginerie se cheltuiesc peste 15 milioane de lei anual, deși sunt cu totul insuficient organizate. Laboratoarele sunt sărace și sunt instalate mizerabil în case cu chirie.
În vremile de de azi, de mari greutăți bugetare, este inadmisibil să se cheltuiască zeci de milioane pentru improvizarea unor școale de ingineri, cînd există 2 politecnici bine organizate, cari produc mai mulți ingineri decât poate absorbi economia națională. Din cauza numărului mare de școli de inginerie asistăm la un grav șomaj printre ingineri.
De aceia toți factorii pe care îi preocupă problema pregătirii și plasării inginerilor și anume: Asociațiile de ingineri politehnicieni, Asociația ingineri universitari, precum și studenții politecnicilor și institutelor universitare sunt de acord pentru raționalizarea învățămăntului tecnic superior, prin concentrarea lui la cele 2 politecnici existente, cari singure vor putea elibera diploma de ingineri.
Universitățile vor preda învățământului teoretic, eliberând diploma de licențiat sau doctor.
Pe 16 septembrie 1936 a avut loc la casa partidului național-țărănesc din Caracal, ședința Comitetului județean al organizației național-țărăniste. A prezidat d.ing. Mihăescu, președintele organizației.
Ședința a început cu raportul șefilor de secție asupra situației din județ.
Șefii de secție au arătat că partidele politice, cu excepția național-țărăniștilor, nu activează în județ. Curentele de extremă stânga și dreaptă n’au prins de loc în județul Romanați. Populația este convinsă că regimul democratic constituțional real, este cel mai potrivit pentru propășirea Țării.
A urmat Expunerea D-lui inginer Mihăescu.
D.deputat Ștefan Mihăiescu a făcut o amplă expunere asupra situației politice. D-sa a arătat cu dovezi și cifre că mizeria claselor modeste e datorită nu numai crizei, ci și guvernării liberale.
Guvernul a recunoscut că după 3 ani de guvernare a găsit necesar,,să restabilească ordinea’’, că anarhizarea țării s’a produs în timpul guvernării sale.
Astfel aceste măsuri ar fi fost necesare, de când a venit la cârmă, iar nu tocmai după 3 ani. Într’adevăr, sunt dovezi evidente că guvernul a tolerat, dacă nu chiar a încurajat, grupările, cari au făcut din violență și revolver, metoda lor de luptă politică.
Hotărârea lui de a se cuminți nu o credem sinceră.[5]
„Pe ziua de 25 Mai a.c. ( n.n. 1937 ) au loc alegeri pentru 15 consilieri județeni. Lista candidaților P.N.Ț. Romanați depusă, pentru aceste alegeri a fost: Ing. Ștefan Mihăescu, N.C. Teodorescu, Marin A. Mihăescu, Nicolae Mierlescu, Eugen Nicolăescu, Pr. Fl. Costică, D.C. Drăgulescu, Ion D. Mateescu, D. Păsculescu, Teodor Pârlogea, Pr. Gh. Rădulescu, Toma Ghigeanu, Pr. N. Iliescu, Gh.D. Dănescu și Florea Rădulescu.[6]
La începutul lunii iunie 1942, A.G.I.R. a ținut o ședință sub președinția d-lui Ștefan Mihăescu.
Luându-se pregătirea economică a inginerilor, Consiliul a stabilit că o problemă de importanța aceleia nu este oportun să fie agitată public ci trebuie cercetată cu seriozitate de organele legale și cu răspundere.
Consiliul va redacta în această privință un memoriu. Pentru întocmirea memoriului au luat cuvântul d-nii: ing. Ștefan Mihăescu, Em. Atanasiu, R. Cădere, C. Cristea, A. Nicolae, Gh. Zottovici, M. Stamatiu, L. Bugheanu, I. Nemeș, O. Păduraru, Al. Teodoreanu, I. Cantuniar și N. Arcadian.
Rezumând desbaterile, d. președinte Șt. Mihăescu, propune ca memoriul să cuprindă următoarele sugestii:
Întărirea sau amplificarea disciplinelor economice actuale ce se predau în școlile politechnice;
- Înmulțirea cursurilor, adăugând noui discipline economice la școlile politechnice pe lângă secțiile în ființă;
- Creiarea unei noui secțiuni pentru,,inginerii economiști’’ independenti, ca și celelalte secții ale școlii politechnice și
- Alăturarea unui an sau doi de cursuri suplimentare, în vederea specializării economice, după terminarea școlii, cursuri, pe care să le poată urma și absolvenții mai vechi, obținând o diplomă sau dovada a specialității economice, pe lângă cea principală inginerească.
În comisiunea pentru adunarea materialului documentar și redactarea memoriului a fost cooptat și d. Ing. Dr. Bugheanu.
Punându-se în discuțiune problema românizării întreprinderilor, îndeosebi sectorul tehnic -economic, au luat parte la discuții d-nii ing. Șt. Mihăescu, Em. Anastasiu, I. Cantuniar, V. Păsăreanu, I. Popa, L. Bungheanu și N. Arcadian, hotărându-se ca d. președinte Șt. Mihăescu să informeze pe d. Ministru asupra propunerilor preconizate, urmând ca în această chestiune colegii din A.G.I.R. să asigure o cât mai strânsă legătură între A.G.I.R. ȘI Colegiul Inginerilor.[7]
În anul 1948, inginerul Ștefan Mihaescu a fost condamnat, prin Hotărîrea judecătorească nr.1150 / 1950, la 7 ani de închisoare. Motivul a fost-uneltire. ,,În anul 1948 împreună cu mai mulți indivizi au vrut să organizeze P.N.Ț.’’. Pedeapsa începea la 28 iunie 1948 și expira la 26 iunie 1955. A ieșit din detenție la 25.IX.1953.
La 02 oct. 1958 este arestat din nou, de către U.M. 0113 Craiova și depus ca Preventiv, la13 august 1959. A fost condamnat pentru uneltire, de către Tribunalul Militar Craiova la 25 ani de detenție. A ieșit definitiv la 15.04.1964, fiind grațiat cu
Decretul 176 / 1964. A trecut prin închisorile: Ocnele-Mari, Galați, Botoșani și Aiud unde a fost transferat pe 11.03.1964.
[1] IICCMER,Fișele matricole penale
[2] Enciclopedia România – Cugetarea
[3] Ibidem
[4] Enciclopedia România- Cugetarea.
[5],, Adevĕrul’’, 16 Septembrie 1936
[6],,Aurora Romanațului’’, No. 145, 15 Mai 1937.
[7] ,,Gazeta municipală’’, No.525, 14 iunie 1942, pag.2.
Prof. Cornel Manolescu
