După cum se știe, democrația are racilele ei, date de faptul că îi lipsește criteriul axiologic, de multe ori, în fruntea obștii, în divanele locale și centrale, ajungând, prin votul „cirezilor democrate” (cum ar spune Petre Țuțea) destule lichele, analfabeți, șuți, „panglicari în ale țării”, parașute… Deși democrația originară însemna puterea poporului, pluralism politic și separația puterilor în stat, democrația noastră originală conferă politrucilor și instituțiilor pe care aceștia le conduc puteri nelimitate, ei având drept de viață și de moarte asupra noastră.
Există, însă, un prestigiu al politicii, în aproape orice sistem politic democratic. Un prestigiu pe care cei din vârful piramidei aleg sau nu să-l pună în valoare. Un prestigiu al liderului care poate fi preluat, în mare parte, de membrii unei formațiuni politice și de adepții acesteia. Un astfel de prestigiu l-a avut senatorul Toma, atunci când a condus PSD Olt și Grupul Parlamentar al senatorilor PSD din Parlamentul României. Mi-aduc aminte ce grimase a făcut Rodica Stănoiu, atunci când Ion Toma a fost ales președinte al PSD Olt, trimițându-i în vacanță pe „pupilul” ministresei justiției de atunci, Florin Iordache și pe „eternul președinte” Marin Diaconescu… Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Pe vremea aceea, PSD Olt împrumutase aura și prestigiul senatorului Ion Toma. Lupta politică era mai aproape de valorile democrației autentice, stânga era în apele ei, dreapta liberală – la fel, părea a nu-l deranja prea tare în mormânt pe I. C. Brătianu, iar partidele-satelit stăteau la pândă, ca și azi, ca să vadă de unde le vine viitorul și ciolanul…
Deși nu am fost întotdeauna în relații cordiale cu Ion Toma, două chestiuni fundamentale mi-au rămas întipărite în minte, din acea perioadă: lupta sa pentru dezvoltarea Olteniei și pledoaria necontenită pentru libertatea presei și chiar pentru crearea unor facilități financiare, întru dezvoltarea acestei profesiuni atât de hulite.
Faptul că aceste deziderate ale sale n-au avut finalitatea dorită reprezintă altă poveste. Tristă, de altfel. O poveste care, vorba lui Toma, „cu toții suntem vinovați, în fața copiilor și nepoților noștri. Toți am avut lașitățile noastre!”
Astăzi, politica județului Olt este una uniformizată. Stânga și dreapta nu se mai pot delimita. Luptele politice sunt mimate și pecetluite cu strângeri de mână pe sub masă, privilegiile fiind împărțite judicios, ca-n proverbul latin „Hodie mihi, cras tibi” (Azi mie, mâine ție). Mișcarea civico-politică pe care a inițiat-o Ion Toma în județul nostru este una de bun augur, ea venind să mobilizeze tineretul pentru a se opune stării de lucru intolerabile din politica românească (citiți, vă rog, „Indignez-vous”, de Stephen Hessel), vine să dezalinieze „planetele”, adică partidele care au făcut front comun împotriva poporului, vine să introducă minima moralia, în ceea ce se cheamă democrație. Așa să-i ajute Dumnezeu!
Dumitru Sârghie
