AcasăCultură Istoria ca poveste, povestea ca istorie

 Istoria ca poveste, povestea ca istorie

Scriitorul Valerian Iliescu recidivează cu un nou roman, în lumea scrisului românesc, după cel publicat anterior, Dragoste pe Vit, care a fost tradus și în limba bulgară, fiind lansat și în țara vecină,  Bulgaria.

„Istoria este cea mai frumoasă poveste”, își încheie un istoric contemporan minutele sale de istorie românească, istorie concentrată în secvențe semnificative pentru evidențierea unui sens. Adevărul conținut în această afirmație-laitmotiv se referă mai mult la modul subiectiv în care tratăm și/sau vedem evenimentele istorice, cu ispita transpunerii lor în poveste, literaturizându-le.

De aceea, istoria este cea mai frumoasă poveste, doar când devine literatură.

Ca poveste, istoria este extrem de ofertantă pentru literatură, întrucât, ficțiune fiind, lasă libertate absolută naratorului să umple tiparele epicului cu propriile modalități de înțelegere a evenimentului istoric. Când istoria trece prin biografia unei familii, epicul și istoricul se însoțesc, pentru a pune în evidență tragicul…” (Ecaterina TUDORACHE).

Este și cazul romanului Ultimul amurg de Valerian Iliescu, publicat în două volume, la Editura Hoffman, lansat joi, 23 noiembrie 2023, atât la Oporelu, comuna natală a scriitorului, cât și la Biblioteca Județeană „Ion Minulescu” Slatina, roman ce sintetizează evenimente istorice din secolul al XX-lea, trăite  de familia lui Tite Boboc, fruntașul, ulterior, sergentul Ene Constantin. El este cel căruia autorul îi încredințează misiunea de a povesti faptele, de a descrie locurile și personajele.

Cursul întâmplărilor se întoarce, în timp, până în secolul al XIX-lea, pătrunzând în istoria familiei, până la străbunicii lui Tite Boboc. Înaintași de-ai săi haiduciseră cu Iancu Jianu, bunicul matern Cilă luptase, în 1877, în Războiul de Independență, iar tatăl său Ene Vasile fusese participant la Primul Război Mondial și decorat, de Regina Maria, pentru faptele de vitejie.

Astfel, romanul apare ca o călătorie în timp, în istorie, iar spațiul desfășurării acțiunilor este vast. Narațiunea pornește din satul Oporelu, locul de baștină al Cileștilor și Bobocilor, spațiu oltenesc, marcând viața locuitorilor săi sub toate aspectele. Însă, destinul îl poartă pe eroul principal, la Mangalia și Balcic, trece chiar și granițele României de atunci, participând la campania din Rusia, în cel de-Al Doilea Război Mondial, apoi la eliberarea orașului Carei și a ultimei palme de pământ românesc și alungarea inamicului, până în Cehoslovacia.

De fapt, Valerian Iliescu este un    narator colportor, împlinind promisiunea pe care o făcuse „moșului” său Tite Boboc de a-i scrie povestea vieții lui, cu împlinirile și eșecurile, trăite din plin, cu participarea lui la evenimentele istoriei. Astfel, se explică limbajul oltenesc al personajelor, frecvența perfectului simplu al verbelor, precum și numeroase regionalisme.

Personajele din roman sunt oameni de-ai locului, din „Oporelu său drag”, cum îl numește autorul, ale căror trăiri le evocă în roman, locuri și oameni dragi, pe care Valerian Iliescu le-a purtat, în inimă și în suflet, pe oriunde l-au purtat pașii. Sunt descrise o serie de personaje cu nume și prenume, cu poreclele date de „gura satului”, cu gospodăriile lor, ulițele satului și împrejurimile satului Oporelu, locurile unde se jucau copiii, obiceiul colindelor de iarnă, dealurile, pădurile și locurile unde desfășurau sătenii muncile agricole.

Personajele din mediul rural au moștenit, din străbuni, tradiții și obiceiuri, pe care le respectă cu sfințenie, dar unele nu se dezic nici de superstiții sau alte fapte nu prea ortodoxe, deși frecventează biserica satului.

Metoda narativă este retrospectiva, reconstituirea biografiei personajului participant la evenimente istorice majore, care au marcat secolul trecut, având  propria poveste.

În esență, romanul Ultimul amurg satisface cititorul, împletind utilul și plăcutul, istoria fiind fundalul pe care destinele își caută împlinirea. Rememorarea marilor evenimente istorice (Războiul de Independență, Primul Război Mondial), precum și relatările eroului principal Ene Constantin ca membru în garda de protecție și pază, în perioada ultimilor ani petrecuți la Balcic de Regina Maria, combatant în Al Doilea Război Mondial, căzut prizonier, în gulagurile rusești, apoi, din nou, combatant după întoarcerea armelor și activist de partid la colectivizarea țării, atât în alte județe, cât și în plaiurile natale ale Oporelului, cu consecințe nefaste ale trăirii ultimului său amurg, toate acestea împlinesc curiozitatea cititorului de a cunoaște date ale istoriei recente. În relatarea acestor evenimente, care au marcat istoria poporului român, derularea lor reală, uneori de un tragism cutremurător, se împletește cu ficțiunea, iar cititorul va fi compensat, pe parcursul lecturării romanului, cu scene romantice, cu relatări idilice ale locurilor în care se derulează acțiunea, cu descrieri detaliate ale peisajelor pitorești de la Balcic sau ale Mării Negre de la Mangalia.

Prin intermediul celor cu care călătorește fruntașul Tite Boboc, în locurile pe care le vede, pentru prima dată, aflăm cum arătau, în perioada interbelică, Slatina, Corabia, Zimnicea, Sulina, Mangalia, Balcicul.

Ultimul amurg este un laitmotiv al unei frumoase povești de dragoste dintre Tite și Daria, credință și război, împletite cu evenimentele istorice ale timpului. Iubirea lor, promițătoare, la început, prin intensitatea și sinceritatea sentimentelor devine o iubire neîmplinită, prin derularea evenimentelor istorice, dar și a concepțiilor arhaice perpetuate în familiile din mediul rural, ultimul amurg, fiind trăit în amintire și acceptat, cu discernământ, față de neputința de a întoarce timpul.

Ștefania MARINEANU 

- Advertisment -

Most Popular