Până mai ieri, spuneam că șefii politici din Olt, cu melicurile, moravurile și năravurile lor, sunt oglinda incapacității noastre de a alege între BINE și RĂU. „Cum e turcu-i și pistolul”, spune un proverb românesc.
De ceva timp încoace, însă, nu mai cred acest lucru… Și asta, pentru că noi, alegătorii, suntem de bună-credință și trăim în regatul speranței și în curajul iluziilor noastre cotidiene, acordându-le acestora un CEC în alb. Ăsta e singurul nostru drog în care credem cu nerușinare… Speranța!
Pe când ei, politrucii noștri respectă alte porunci decât noi, se roagă la alți zei decât noi și își extrag drogurile morale cotidiene, nu din speranțe ca noi, ci din practici și atitudini neatinse de vreo aură morală. Apelurile noastre către politicienii locali, îndemnându-i la umanitate și cultură, au vorbit unei clase deja înnoptate…
Drumul spre inimile lor, dar și spre cele ale culturnicilor din Olt, promovați fără a avea vreun merit, este blocat. Nici un fior nu le pătrunde în inima lor de piatră, în sufletul lor, acolo unde s-a instalat înghețul moral…
Am făcut această introducere indignat fiind de faptul că niciun lider politic din județul Olt n-a avut bunul-simț și respectul, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe istoricul Dorin Teodorescu. Un intelectual care a marcat cultura județului Olt cale de zeci de ani și care, prin profesionalism și fermitate, nu a permis impostorilor, înscăunați pe criterii politice, să distrugă ceea ce ne-a mai rămas valoros în ceea ce privește patrimoniul istoric al acestui județ supus la cazne grele de comuniști și, după 1990, de neocomuniști.
Nu am fost întotdeauna în relații cordiale cu Dorin Teodorescu, dar ne-am împrietenit definitiv, în urmă cu aproape un deceniu, la Chișinău, de Ziua Limbii Române, când el a ținut un discurs formidabil despre istorie și românism, iar eu am recitat poemele antisovietice Imn Basarabean și Puntea. Acest moment sublim a fost însăși puntea care a făcut legătura între subsemnatul, un ziarist local destul e virulent în acea epocă, și un istoric recunoscut la nivel național, care a lăsat frumoase urme în trecerea sa prin această lume strâmbă.
Eram la Casa Anton Pann din Rm. Vâlcea, când am aflat tragica știre cu privire la plecarea lui spre stele. Ca membru al Societății Culturale „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, participam la aniversarea acestei citadele a culturii vâlcene. Cu lacrimi în ochi, i-am rugat pe participanții de la această manifestare să ținem un moment de reculegere în memoria celui dispărut, iar șeful Culturii din Vâlcea, prof. dr. Florin Epure, a rostit un discurs despre istoricul și cărturarul care a fost Dorin Teodorescu.
Suntem alături de familia lui, alături de cei care l-au iubit și respectat cu adevărat, alături de sora lui din Maramureș, Rozalia Muste, al cărei suflet este inundat de lacrimi. Îi desfid pe toți politicienii din Olt, care l-au hărțuit politic pe Dorin Teodorescu și care n-au avut măcar unda de recunoștință, ca să-l petreacă pe ultimul drum.
A fost un intelectual veritabil, cum puțini mai sunt în acest județ. Un județ acultural, în care de Ziua recentă a Limbii Române, nimeni n-a suflat vreo vorbă întru cinstirea graiului românesc.
Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Dorin Teodorescu!
Dumitru Sârghie
Desi manuiesc cu multa maiestrie cuvintele, marturisesc ca sunt prea devastata de durere ca sa-mi gasesc cuvintele potrivite pentru a-i multumi ziaristului ,omului si prietenului minunat, Dumitru Sârghie pentru articolul frumos dedicat fratelui meu. Pretuirea lui pentru Dorin strabate din intregul articol si ma inclin pentru aprecierea pe care i-o acorda si dincolo de moarte. Multumesc, prieten drag !