AcasăCulturăIstorie literară • Alexandru Busuioceanu și revista „Ramuri“

Istorie literară • Alexandru Busuioceanu și revista „Ramuri“

O secvență importantă a biografiei creatoare a istoricului de artă Alexandru Busuioceanu (1896–1961) o constituie colaborarea la cea mai însemnată revistă din Craiova, «Ramuri», în paginile căreia a publicat câteva contribuții esențiale de critică și istorie literară, de comparatism și despre evoluția artelor.

Epistolele trimise lui Const. Șaban-Făgețel și publicate întâia oară acum aproape jumătate de secol1, se constituie în prețioase documente de cercetare și istorie literară.

Aflăm din aceste epistole, deloc convenționale, preocupările, studiile și cercetările tânărului cărturar, din orașul Slatina, care se impune în lumea științifică din România, după lungi și fructuoase stagii de investigații în orașele emblematice ale Europei, precum Paris, Viena și Madrid.

Observațiile și sugestiile, pe care i le face lui Const. Șaban-Făgețel, publicist și cronicar literar și personalitatea cea mai autoritară și puternică a revistei „Ramuri“, sunt corecte, obiective și binevenite.

Alexandru Busuioceanu este surprins de numeroasele greșeli tipografice existente în articolele sale, precum și de unele erori cronologice ce se găsesc în broșurile colecției de artă, pe care o coordona și care apărea sub auspiciile revistei „Ramuri“.

Impresionează, firește, plăcut tonul echilibrat al discursului epistolar pe care îl propune profesorul și esteticianul Alexandru Busuioceanu, care era, în același timp și un foarte talentat poet și traducător.

*

Ploiești, 12 octombrie 1921

Stimate domnule Făgețel,

Îți trimit aci alăturat un articol cam lung. A fost scris pentru volum și de aceea a luat proporțiile acestea. Poate că vei găsi însă mijlocul să-l tipărești în „Ramuri“. Te-aș ruga în orice caz să nu îl publici în mai multe numere. Și te mai rog ceva la care țin foarte mult. Să i se facă corectura mai îngrijit decât la celelalte în care au ieșit aproape în fiecare rând lucruri monstruoase. Îți spun drept că din punctul ăsta de vedere, aproape îmi e frică să-ți trimit articole! Cred totuși că în curând îți voi mai trimite și altele. (În curând… însă numai după ce îl voi vedea pe acesta tipărit).

În ce mă privește, până la 1 noiembrie voi fi din nou la Viena, unde mă instalez pentru încă un an. Sigur că de acolo îți voi scrie. Te-aș ruga să ne trimiți și revista care o să ne facă mare plăcere. Și te-aș ruga să-mi trimiți și numerele în care am avut articole, fiindcă până acum, cu grija pe care o ai să nu trimiți revista la nici o librărie, încă nu le-am putut vedea. Trimite-mi numărul din septembrie trecut în care am avut un articol despre Péguy2. De ăsta mai ales am nevoie.

Îmi pare rău că n-am putut veni în vara asta deloc pe la Craiova. Mi-ar fi plăcut să-ți văd palatul. Ce ar fi dacă în schimb ai veni d[umnea]ta pe la Viena, măcar o săptămână două iarna asta? N-aveam acolo nici un palat, dar tot am putea, petrece bine. Ia gândește-te.

Cu dragoste, Busuioceanu

P.S. Adresa mea la Viena: Lerchenfelderstr[asse] 62/12 Vien VIII.

*

București, 15 decembrie 1928

Strada Doctor Capșa, nr. 4

 Iubite domnule Făgețel,

Îți trimit pentru „Ramuri“ articolul alăturat, care sper îți va conveni. A fost scris pentru o revistă nemțească (Deutsche Willkermagazin din Berlin) și din această cauză și corecturile numeroase din el. E tradus din nemțește!

Ar fi bine dacă i-ai adăuga și două-trei ilustrații pe care le poți reproduce după Catalogul Muzeului Comisiei Monumentelor Istorice întocmit de Drăghiceanu3. În cazul acesta am să te rog, nu uita să menționezi într-o notiță la sfârșit că ai reprodus fotografiile după acel catalog, fiindcă altfel risc să intru într-un conflict grav cu Drăghiceanu care e extrem de gelos pe fotografiile lui. Ții minte poate alte polemici ale lui de același gen. Lucrez stăruitor la manualul nostru și sper că în curând să îți pot prezenta începutul. Dumneata când crezi că mai vii în București? Scrie-mi te rog, fiindcă aș dori să te văd. Dacă articolul de față vrei să mi-l plătești, trimite-mi te rog banii încă înainte de Crăciun când îmi vor fi mai de folos decât oricând. Ați tipărit numărul jubiliar și e speranță să am și eu un exemplar?

Cu cele mai bune salutări.

Al d[umi]tale

Busuioceanu

*

București, 9 ianuarie 1932

Iubite domnule Făgețel,

Îți mulțumesc pentru invitația pe care mi-ai trimis-o de a colabora la noua publicație și îți urez tot succesul, pe care nu mă îndoiesc că vei ști să-l pregătești. Scrisoarea mi-a venit abia după sărbători și probabil după lungi rătăciri, căci nu avea adresă. Așa se face că nu ți-am putut pregăti un articol potrivit. Nu am altceva de față decât ceea ce îți trimit aci. E o conferință ținută la Paris, care n-ar fi poate lipsită de interes, însă are cusurul de a fi cam ocazională. Citește-o te rog și vezi dacă crezi că ar putea merge. Nici o supărare dacă nu o vei publica.

Am văzut broșura Petrașcu. E foarte frumoasă, dar nu mi s-au dat încă din ea decât două-trei exemplare. Păcat însă că s-a omis prospectul ce se punea de obicei la fiecare broșură, și că nu s-a corectat data 1931 cu 1932, așa cum a apărut de fapt broșura.

Cele 15 exemplare de autor din broșura Aman nu le-am primit încă și cum ai văzut nici o recenzie n-a putut ieși nici de Crăciun nici de Anul Nou. Le aștept ca să le pot distribui măcar odată cu broșura Petrașcu.

Aștept de altfel să te văd în București ca să ne putem înțelege pentru programul nostru de lucru pe anul acesta. Va trebui să faci din partea Editurii o adresă către Direcția Presei, cred că vom putea rezolva chestia după întoarcerea lui Filloti din străinătate, pe la 20 ianuarie.

Până atunci îți trimit toate bunele mele urări pentru acest an dimpreună cu salutările mele cele mai prietenești.

Al d[umi]tale

Busuioceanu

P.S. Dacă articolul pe care-l trimit nu-l poți publica, te rog să mi-l păstrezi și să mi-l aduci când vii la București. Dacă îl publici, vin să fac eu corectura.

Adresa cea nouă a Direcției Presei: Str[ada] Dionisie nr. 68.

Note

  1. Ramuri. Corespondență. Ediție îngrijită și prefațată de Florea Firan. [Craiova], Editura Scrisul Românesc, 1972, p. 105-107. (Documente literare).
  2. Alexandru Busuioceanu ~ Un convertit: Charles Péguy în Ramuri, 14, nr. 10, 1-15 septembrie 1920, p. 1-2.
  3. Virgil Drăghiceanu (1879-1964), istoric și memorialist.

Nicolae Scurtu

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments