AcasăCulturăIstorie literară • Câteva date privitoare la biografia lui C. S. Nicolăescu-Plopșor

Istorie literară • Câteva date privitoare la biografia lui C. S. Nicolăescu-Plopșor

Biografia profesorului, prozatorului, folcloristului, etnografului și arheologului C.S. Nicolăescu-Plopșor (n. 20 aprilie 1900, în satul Plopșor, jud. Dolj – m. 30 noiembrie 1968, Craiova) se impune a fi cercetată cu și mai multă atenție întrucât conține o sumă de necunoscute ce se cuvin să fie elucidate.

O sursă, extrem de bogată și interesantă, o constituie literatura sa epistolară, încă necercetată și, firește, necunoscută biografilor și exegeților săi.

Identificarea, adunarea, adnotarea și publicarea unui consistent tonul de epistole, documente și iconografie ce provin de la marele învățat și cărturar al Olteniei, ar stimula considerabil interesul pentru biografia și opera unuia dintre cei mai însemnați istorici și arheologi.

Încă de tânăr s-a specializat în studiul paleoliticului, în țară și la Paris, a publicat câteva studii și cărți privitoare la această epocă și a înființat în cadrul Institutului de Arheologie al Academiei, Secția de cercetare a paleoliticului.

În această ipostază întreprinde investigații și săpături arheologice în mai multe centre din Oltenia, Dobrogea și Moldova, iar unele rezultate, fie și parțiale, sunt comunicate, în epistole, lui Ștefan Milcu (1903–1997), care era, pe atunci, vicepreședinte al Academiei Române.

Epistolele ce se publică acum, întâia oară, conțin unele știri și prețioase informații despre cercetările paleolitice pe care le-a realizat istoricul C.S. Nicolăescu-Plopșor și câțiva dintre colaboratorii săi.

Din aceste relatări și mărturii un biograf inteligent poate elabora un profil de cărturar autentic.

*

Ceahlău, 2 octombrie 1955

Mult stimate tovarășe Milcu,

Neputând uita atenția deosebită avută față de noi, în lipsa tovarășului profesor, prin cele câteva rânduri de încurajare și îndemn în muncă trimise la Baia de Fier, rânduri ce ne-au pricinuit atâta bucurie, îndrăznim și noi a vă trimite de pe crestele mândre și roase de vreme ale Ceahlăului, o măruntă dovadă de recunoștință și atașament.

Ea poartă numele celor care regăsindu-ne pe muntele moldovean ne-am adus aminte de scrisoarea dumneavoastră.

C.S. Nicolăescu-Plopșor

*

22 noiembrie 1956

Mult stimate tovarășe profesor,

La încheierea celei mai lungi, celei mai obositoare, dar în același timp, a celei mai rodnice dintre campaniile paleolitice de până acum, ține de a mea datorie să vă pun în curent cu realizările acestui an.

Luna ianuarie a fost consacrată cercetărilor paleolitice din Dobrogea. Am făcut aceste cercetări ca delegat al Secției de Antropologie cu sprijinul material al Muzeului regiunii Constanța în folosul acelui muzeu.

De unde până atunci pe harta paleoliticului dobrogean figurau doar două puncte cu descoperiri întâmplătoare, incerte: Capul Midia și Topalu, în timp de o lună am reușit să îmbogățesc harta paleoliticului dobrogean cu șapte noi locuri de descoperire pe teren și un loc în peșteră.

M-am aplecat mai mult asupra paleoliticului de peșteră. Dacă peștera de la Gura Dobrogei nu a dat paleolitic, în schimb peștera de la Cheia ne-a dat cel mai frumos paleolitic mijlociu de peșteră cunoscut până astăzi în țară: un musterian tipic însoțit de o bogată formă dintre care unele elemente nesemnalate în literatura paleontologică a regiunii.

Deși descoperirile dobrogene necesitau continuarea și adâncimea cercetărilor, semnarea convenției dintre Academie și Ministerul Energiei Electrice m-a obligat să plec de urgență pe Valea Bistriței moldovene.

A doua campanie asupra paleoliticului din zona viitorului lac de acumulare a Hidrocentralei de la Bicaz desfășurându-se cu posibilități materiale sporite, șantierul paleolitic a avut un colectiv mult mai larg, a mărit perioada cercetărilor și volumul săpăturilor.

Față de campania scurtă și târzie de anul trecut când s-a atacat un singur obiectiv ~ Terasa Dârstea pe o suprafață de numai 146 m2, anul acesta s-a atacat o suprafață de patru ori mai mare, săpăturile desfășurându-se în douăsprezece puncte.

Mulțimea materialelor descoperite și noile observații stratigrafice ne-au dus la o cunoaștere din ce în ce mai aprofundată a paleoliticului superior de terasă. E vorba de opt etape de dezvoltare care încep din prima fază a paleoliticului superior cu bogate reminiscențe ale tehnicii paleoliticului mijlociu până când paleoliticul superior de sfârșit își dă mâna cu neoliticul.

O nouă locuință bordei, de data aceasta mult mai bogată în elemente neolitice în asociere cu cele epipaleolitice a pus capăt oricărei controverse în această problemă. Ca descoperiri mai importante menționez o vatră de foc care a fost ridicată cu grijă și trimisă la Muzeul din Iași, precum și descoperirea unei așezări paleolitice de terasă la 1200 m. altitudine.

Nu pot trece apoi cu vederea două fapte deosebit de importante. Primul pe care îl subliniez este participarea voluntară a unui număr serios de studenți de la Facultatea de Istorie din cele trei centre universitare (București, Cluj, Iași), inclusiv de la Universitatea maghiară „Bolyai“ din Cluj, precum și participarea ca membri ai colectivului șantierului paleolitic a trei arheologi maghiari, singurii specialiști în problemele paleolitice din Ungaria.

Semnalez, de asemenea, participarea pe șantierul nostru a unor specialiști ai științelor înrudite, care au colaborat cu noi în înțelegerea problemelor geomorfologice și geocronologice. Din lipsă de posibilități materiale și de timp, cercetările începute asupra paleoliticului de peșteră nu au continuat la Nandru. Rezultatele sunt mai mult decât mulțumitoare. În amândouă peșterile s-a atins stânca vie, astfel că problema stratigrafică a succesiunii locurilor paleolitice o avem de data aceasta întreagă ca și la Baia de Fier, Ohaba Ponor și Băile Herculane. În prezent mă aflu în satul Cremenea, unde cu sprijinul Muzeului Regiunii Stalin am atacat o așezare terasă cunoscută mai de mult în literatură.

Săpăturile de aci modifică simțitor concluziile la care au ajuns cercetători anteriori și pun într-o nouă lumină paleoliticul de terasă din Transilvania. Din nefericire înghețul iernii a întărit pământul de la Cremenea chiar ca o cremene și cu tot regretul voi fi nevoit să închid. Mai am de văzut sondajele de pe Valea Prutului, la Mitoc și cu aceasta campania de teren pe 1956 se încheie. Reîntors la Institut voi avea de furcă iarăși cu lipsurile sectorului care a rămas tot sector cu un singur colaborator în schemă și doi colaboratori vremelnici și nescriptici,

Fără îndoială, în asemenea condiții o punere în valoare cum trebuie și a rezultatelor de anul acesta va fi cam grea. Mă voi strădui, totuși, să fac tot ce-mi va sta în putință să țin la înălțimea așteptărilor cititorului cercetărilor noastre paleolitice. Primiți, vă rog, tovarășe profesor toate gândurile mele bune.

C.S. Nicolăescu-Plopșor

[Tovarășului academician profesor Ștefan Milcu, Strada dr. Obedenaru, nr. 13, Raionul Lenin, București, 35].

Notă

  • Originalele acestor epistole, inedite, se află la Arhivele Naționale ale României. București. Fond Ștefan Milcu. Dosar VII, nr. 42, f. 221r, 235r–236r și 237r.

Nicolae Scurtu

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments