Printre cei ce au zăbovit, un timp, în orașul Slatina, din mirificul ținut al Olteniei, se cuvine să amintim și pe Const. Cristobald (1905–1985), publicist, traducător și un foarte implicat ziarist în cele mai însemnate polemici ale vremii.
A debutat în anul 1924 în paginile ziarului Aurora și a scris necontenit în revistele Universul literar, Adevărul literar și artistic, Vremea, Reporter și într-un impresionant număr de publicații zilnice și seriale.
Este autorul a două cărți incendiare ~ Demascarea lichelelor. Cartea 1. Licheaua nr. 1. N. Carandino (1946) și Democrat cu obraz. Pamflete politice și sociale (1930–1946).
Cele două cărți au ca supratitlu ~ Cine înșeală pe d[omnul] Iuliu Maniu și O carte supărătoare pentru unii democrați, care sugerează, elocvent, inciziile autorului în structurile morale ale contemporanilor săi.
A îndeplinit, cu voluptate, funcția de secretar literar al Teatrului Ventura și al Teatrului Național din Cernăuți, unde are oportunitatea de a-l cunoaște mai bine și de a colabora cu scriitorul George Mihail Zamfirescu (1898–1939).
La Biblioteca Academiei Române se află trei epistole, inedite, ale lui Const. Cristobald trimise prietenului său Gemi. Prima dintre ele este din anul 1923, pe când tânărul prozator își satisfăcea stagiul militar.
Este o cartolină poștală, scrisă cu nerv și eleganță, în care evocă secvențe din viața militară de odinioară, precum și unele informații biografice, atât de necesare.
Remarcabile, sub aspect biografic, sunt și contribuțiile lui Const. Cristobald privitoare la G.M. Zamfirescu și familia sa ~ Cu d[omnul] G.M. Zamfirescu în Epoca, nr. 481, 7 septembrie 1930; O măgărie, două, mai multe măgării… d[omnul] George Mihail Zamfirescu răspunde în Cronica, 1, nr. 5, sâmbătă, 22 octombrie 1932, p. 1–2. (Scrisoare către C. Cristobald) și Raluca Zamfirescu în Universul literar, 51, nr. 28, sâmbătă, 11 iulie 1942, p. 2, col. 5–6, sus + 1 foto. (Medalion).
*
Slatina, [6] mart[ie] [1]928
Gemi dragă,
Sunt tot necăjit, v-am expediat o scrisoare de cum am venit aici, dar se vede că n-ați primit-o de-a rămas fără răspuns și veți fi supărați pe mine, socotind că mi-am călcat făgăduiala să nu vă uit.
Poate însă, de data asta, zeul ocrotitor al poștelor să mă protiguie, făcând să vă ajungă în mâini epistola de față.
Atunci ați afla că eu, aici, n-o duc nici bine nici rău, că mă silesc, și reușesc adesea, să mă identific mediului, că soiul acesta de fericire dobândit nu mi-l tulbură decât zilele de repaos (prilej, atunci, ca spectator, să văd clar mizeria morală și fizică din jur, și gânduri mă muncesc, nostalgia mă chinuie, într-atât c-a ajuns să mă-nspăimânte perspectiva unui ceas de odihnă), că voi veni în București de-abia pe la Paști și că până atunci sărut mâinile d[oam]nei Zamfirescu și Florenței, salut pe d[omnu]l Zamfirescu, îți sărut copiii și pe tine.
Cristobald
P.S.
Ați mai afla de asemenea că acum numele meu sună lung, «Soldatul Constantin I. Constantin din Reg[imentul] 3, Infanterie, Compania a 6-a».
[P.S1]
Turnul de ivoriu din versetul regelui Solomon.
[Domnului George Mihail Zamfirescu, Strada Constantin Bonea, nr. 5, București].
Notă: Originalul acestei epistole necunoscute se află la Biblioteca Academiei Române.
Nicole Scurtu
