Un poet care a fost citit și publicat de Tudor Arghezi în arhicunoscuta sa revistă, «Bilete de papagal», este și Const. Lucreția Vâlceanu (n. 1908), ce apare, încă de la început, cu două poezii, care sunt semnate C.I. Vâlceanu.
Modificarea celui de al doilea prenume aparține lui Tudor Arghezi. În presa literară și nonliterară, unde am identificat poezii, articole și cronici ce aparțin scriitorului din Vladimir, județul Gorj, toate, dar absolut toate sunt semnate Const. Lucreția Vâlceanu.
De altfel și în lucrările datorate lui Lucian Predescu1 și Stelian Metzulescu2 numele poetului oltean este înregistrat întocmai.
Poeziile publicate în revista «Bilete de papagal», Rugăciune de primăvară3 și Boule…4, pe care le restitui, aici, întâia oară, conțin elemente tematice, cuvinte, sintagme poetice și frânturi ideatice specifice magului de la Mărțișor.
Și în prima, cât și în a doua poezie apare, în chip explicit, ideea creației artistice, care se află într-o interdependență cu ideea creației divine.
Tânărul poet Const. Lucreția Vâlceanu, care avea doar douăzeci de ani, când publica aceste bijuterii literare, se afla sub influența lecturilor din opera lui Tudor Arghezi.
Reminiscențe din unii Psalmi și din alte creații argheziene sunt vizibile în cele zece catrene ale celor două poezii.
Rugăciune de primăvară
Pe-o zi de-ngheț – din lutul unui mal
M-ai smuls îndușmănitelor zăvoare
Și m-ai mânat, părinte, pe pripoare
S-alerg cu suflet aspru și rural…
Întâiul țipăt de cocor sărac
Mi-a-ntins din cerul Tău în mine – poduri
Și-am așteptat ca să răsară roduri
Sub trupul meu în coaje de copac…
Cu ochi topiți în picături de suc
Te-am deslușit zvâcnind sub brazde ude
Să mă frămânți cu darurile crude
Și-apoi în soare cald să mă usuc…
Și-nmărmurit de cânturi de prohod
Ce-ți îngânau fugarnicele grâne,
De primăvara cu miros de pâne
Am îndrăznit părinte să mă-nnod…
Mă ia și mă lipește iar pe jos
În luna martie când desfunzi bulboane,
Trudit să-mi pun urechea sub pogoane
S-ascult cum cresc din fiecare os…
C. I. Vâlceanu
*
Boule…
Te-am făurit din zestrea-n spic suită
Așa cum ești cu botu-n untdelemn,
Te-am încărcat cu coarne lungi de lemn
Și te-am legat în mine de-o răchită…
Însuflețești din glas muncit de sapă
Și-ți simt povara – boule – sub duzi
De-mi prind pruncia toată-n ochi-ți uzi
Cusută-n ei cu lintiță și apă…
Îți strâng grumazu-n mână ca pe-o ghioagă
Și ca să-ți mistui trupul ciob cu ciob
M-ascult și cresc în mine ca un bob
În care spumă-nchisă o viroagă…
Pe zori când încordată truda pleacă
În urma ta mă-ncheg proptit în plug
Ca să mă-nchin cu fruntea pe belșug
Înfricoșat că-n jghiabul lui mă-nneacă…
Tu te dospești ca un copac pe coame
Ce s-a săpat în soare ca un strop
Căci obosit adormi în mine – snop –
Întru iubirea-mi sfântă pentru poame…
C. I. Vâlceanu
Note
- Lucian Predescu ~ Const Lucreția Vâlceanu în Enciclopedia Cugetarea. Material românesc. Oameni și înfăptuiri. București, Editura Cugetarea – Georgescu Delafras, [1940], p. 880, col. 1, jos.
- Stelian Metzulescu ~ Const. Lucreția Vâlceanu în Literele în Țara Banilor. [Comentarii asupra scriitorilor olteni contemporani]. Prefață de Paul I. Papadopol, Craiova, Editura „Linia Nouă“, [1937], p. 120–123.
- Const. Lucreția Vâlceanu ~ Rugăciune de primăvară în Bilete de papagal, [1], nr. 29, luni, 5 martie 1928, p. 4.
- Const. Lucreția Vâlceanu ~ Boule… în Bilete de papagal, [1], nr. 40, duminică, 18 martie 1928, p. 4.
* Const. Lucreția Vâlceanu ~ caricatură de Neagu Rădulescu. Se reproduce din revista Cristalul, 2, nr. 10, mai, 1931, p. 1, col. 3 sus.
Nicolae Scurtu