Biografia poetului, prozatorului și dramaturgului Nicolae Milcu (n. 23 septembrie, 1903, Craiova – m. 21 septembrie, 1933, Craiova) merită să fie recercetată, cu și mai multă insistență, întrucât opera sa justifică acest deziderat al cercetării literare actuale.
A debutat și s-a afirmat, inițial, în presa literară din Craiova, datorită lui Nicolae Iorga și, mai ales, poetei Elena Farago, care era o statornică susținătoare și stimulatoare a energiilor creatoare din ținutul Olteniei.
Remarcabil este faptul că Nicolae Milcu îi scria profesorului și istoricului literar Nicolae Iorga, încă din anul 1922, când era „elev în clasa a VIII-a R la Liceul Carol I din Craiova“, mulțumindu-i pentru că i-a publicat în revista „Ramuri“ proza Ilenuța1 și trimițându-i, totodată, versuri. Amintea de „lucrările în proză, genul în care se încearcă mai mult“, dar adăuga: „Am și câteva lucrări în alt gen, în versuri, asupra valorii cărora nu sunt deloc cunoscător“.2
Acum, la o distanță, în timp, de câteva decenii, restitui o epistolă necunoscută a poetului Nicolae Milcu privitoare la o posibilă colaborare la revista „Viața literară“ (1926–1938; 1941), condusă de I. Valerian, precum și o alta trimisă, din Câmpulung, lui Nicolae Iorga, în care își exprimă sentimentele de gratitudine față de inegalabilul cărturar.
Remarcabile, sub toate aspectele, sunt și epistolele pe care Nicolae Milcu le trimite, în perioada studenției bucureștene, Elenei Farago care a manifestat un interes special pentru poezia acestuia.
*
Craiova, 17 oct[ombrie] 1927
Scumpe Valerian,
Îți trimit pentru „Viața“3, a cărei reapariție mi-a făcut mare bucurie, câteva versuri din volumul4 meu cel nou, în curs de imprimare.
Am scris toate trei bucățile pe o singură foaie, fiindcă te rog fă-mi plăcerea să apară toate trei odată, în grup, paginate cum crezi d[umnea]ta mai bine.
Peste câteva zile vin și eu prin București. Mi-ar plăcea să te văd.
Cu mulțumiri și o sinceră strângere de mână, al d[umi]tale, N. Milcu
*
Câmpulung, 28 februarie 1932
Domnule Prim-Ministru,
Mulțumesc din toată inima pentru atât de înțelegătorul și caldul domniei voastre sprijin.
Ați primit, desigur, de-a lungul unei vieți și de pretutindeni, nenumărate asigurări de eternă recunoștință. Presupun că de multe ori, au însemnat, poate, tot atâtea deziluzii.
De aceea, domnule profesor, eu vreau să vă închin ceva mult mai mic și mai modest: sufletul meu. Fiindcă este întotdeauna acelaș[i].
Cu cele mai profund respect, N. Milcu
Note
- Epistolele acestea, necunoscute, se află, în original, în biblioteca lui I. Valerian și în Biblioteca Academiei Române din București.
- N. Milcu ~ Ilenuța în Ramuri, 16, nr. 22, 28 mai 1922, p. 346–352.
- N. Iorga ~ N. Milcu în Istoria literaturii românești contemporane. În căutarea fondului. Ediție îngrijită de I. Oprișan și Ileana Mihăilă. Note, comentarii și tabel cronologic de I. Oprișan. Introducere de Eugen Simion. București, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2020, p. 1335–1357. (Lupta cu modernismul, III, Scriitorii).
- Viața literară (1926–1938; 1941), condusă de I. Valerian. Există câteva colaborări, cu poezii, ale lui Nicolae Milcu. Informația din epistolă nu se verifică.
- Trimiterea se face la cartea de poezii ~ Fluierul lui Marsyas. Versuri. Craiova, Editura Flamura, 1927.
Nicolae Scurtu
