Biografia profesorului, poetului, istoricului și criticului literar, dar mai ales a criticului de artă Alexandru Busuioceanu (n. 16 iunie 1896, Slatina, jud. Olt – m. 23 mai 1961, Madrid) necesită o cercetare atentă și profundă spre a identifica valențele creatoare a acestui intelectual excepțional.
La solicitarea istoricului literar Gh. Bogdan-Duică, profesor la Facultatea de Litere a Universității „Daciei Superioare“ din Cluj, tânărul profesor secundar și publicist Al. Busuioceanu răspunde, cu promptitudine, trimițând o sugestivă autobiografie, în care sunt menționate datele esențiale, precum și lista cărților și revistelor, și desigur, a ziarelor la care a colaborat.
Autobiografia aceasta, credibilă sub toate aspectele, conține informații exacte, verificabile și, mai ales, reflectă pasiunea tânărului publicist din Slatina de a scrie, de a comenta și a analiza tot ceea ce i se pare a fi meritoriu sub aspect literar și cultural.
Informațiile și precizările din acest document de istorie literară contribuie la corijarea unor erori apărute în dicționare și istorii literare privitoare la Al. Busuioceanu sau aduc unele completări deosebit de prețioase referitoare la destinul unui cărturar realizat deplin pe alte meleaguri.
*
Buc[urești], 18 sept[embrie] [1]923
Stimate domnule profesor,
Vă trimit cam cu sfială notele alăturate care m-au făcut să-mi dau mai multă importanță decât cred că mi se cuvine.
Nu știu dacă voi fi dat prea multe ori prea puține, e cam greu să nimerești măsura când ești pus să-ți recomanzi astfel propria-ți persoană.
D[umneavoa]stră, însă, care mi le-ați cerut, le puteți pune la punct mai ușor decât mine și le veți reduce la justa lor proporție.
Al d[umneavoa]stră,
Al. Busuioceanu
*
Al[exandru] Busuioceanu
Note biografice
M-am născut la 16 iunie 1896 în Slatina (Olt). Părinții, amândoi olteni: mama din R[âmnicu] Vâlcea, tată-meu din Gorj. Suntem un vechi neam de răzeși gorjeni, azi însă dezlipiți de casa părintească. Eu am crescut în nesfârșitele rătăciri dintr-un oraș în altul ale tatălui meu, care toată viața a fost funcționar.
Mi-am făcut astfel și învățătura cam în toate părțile. Școala primară în Slatina și în Pitești, apoi liceul în Pitești, Constanța. Buzău, Ploiești, București și nu mai știu pe unde. Am avut mai multe legături, însă, cu profesorii și colegii mei din Ploiești.
În 1914 m-am înscris la Universitatea din București (Litere și Filosofie), am făcut războiul ca ofițer (în tranșee, nu în altă parte). Mi-am luat licența în 1919, iar în 1920 capacitatea și catedra de franceză și română în învățământul secundar.
Din 1920 până în 1922 am făcut studii de estetică și istoria artelor la Universitatea din Viena, iar în toamna aceasta (1923) plec pentru doi ani la Școala românească din Roma pentru aceleași studii.
Lucrări
Apărute: Figuri și cărți. [București, Editura Cartea Românească, 1922]. a) O traducere din Tagore ~ Naționalismul. București, Cultura Națională, 1923]. b) O introducere la traducerea lui Nichifor Crainic din Tagore ~ Sadhana. Calea desăvârșirii. [București, Cultura Națională, 1922].
Vor apărea în scurt ~ Un volum de studii critice (în editura „Fundația Principele Carol“). Un volum de poeme traduse din Walt Whitman, cu un studiu asupra poetului (Editura „Cultura Națională“). O ediție nou întocmită a poeziilor lui Gr. Alexandrescu (în Editura „Cultura Națională“).
Reviste la care am colaborat
1915 – 1916 ~ Lumină nouă. București (scoasă de mine); 1918 ~ ziarul Arena ~ Iași (de la 11 iunie până la 27 octombrie 1918); 1918 – 1920 ~ ziarul Dacia ~ București (de la 2 decembrie 1918 până la 19 septembrie 1920). Inclusiv la Calendarul Daciei pe 1919 scos de mine în colaborare cu Nichifor Crainic; 1919 – 1920 ~ Luceafărul – București (de la 1 februarie 1919 până la 1 ianuarie 1920); 1919 ~ Lamura – București (sunt redactor și acum); 1921 ~ Gândirea – Cluj, apoi București (sunt redactor și acum).
Am mai colaborat
În 1915 ~ La Vremuri noi (București), Flacăra (București), Drum drept (Craiova); 1916 – Solia (București), Viața literară (Craiova), Drum drept (Craiova), Flacăra (București);1918 ~ ziarele Tribuna, Depeșa, Chemarea (Iași), Revista critică (București); 1919 ~ Revista critică (București), Cartea vremii (București), Renașterea română (Sibiu), Ramuri (Craiova), Bucovina (Cernăuți); 1920 ~ Transilvania (Sibiu), Ramuri (Craiova); 1921 ~ Ramuri (Craiova); 1922 ~ Flacăra (București), Hiena (București ~ semnat Ion Corbu); 1923 ~ Hiena (București), Cugetul românesc (București).
Ce influență am suferit? ~ În orice caz nu pe aceea a fostului meu profesor de literatură, Mihalache Dragomirescu.
Notă
· Originalul acestui document literar se află la Biblioteca Academiei Române din București.
Nicolae Scurtu
