Print this Post


    Istorie literară • Noi contribuții la bibliografia lui Const. D. Fortunescu

    Biografia și bibliografia profesorului, publicistului, istoricului literar și cărturarului Const. D. Fortunescu (n. 28 octombrie 1874, Craiova – m. 21 septembrie 1965, Craiova) se impun a fi recercetate și reevaluate din perspectiva cercetării literare actuale, spre a identifica noi aspecte ale activității sale literare și culturale.

    Întemeietor și colaborator, permanent, al unor publicații în Țara Băniei, Const. D. Fortunescu s-a impus ca o personalitate accentuată în viața spirituală și culturală din această parte a României.

    Revista „Arhivele Olteniei“ (1922–1943), gândită și supervizată de profesorul Const. D. Fortunescu, reprezintă una din cele mai însemnate realizări, în plan enciclopedic, unde s-au publicat articole, studii, cercetări și note de o valoare indiscutabilă.

    Un segment demn de toată prețuirea este cel al însemnărilor literare, al recenziilor și contribuțiilor de istorie și cercetare literară pe care Const. D. Fortunescu le-a publicat, timp de două decenii și ceva, în paginile revistei „Arhivele Olteniei“, care-i cea mai cunoscută emblemă a acestui ținut.

    Așa cum mărturisește și în epistola, inedită, trimisă lui I. Valerian (1 august 1895 – 21 noiembrie 1980), poet, prozator și memorialist, cărturarul din Craiova a citit, și, uneori, a recitit fiecare carte consemnată în paginile revistei „Arhivele Olteniei“.

    Restitui, aici, integral, epistola necunoscută1 și recenzia2 lui Const. D. Fortunescu la volumul de poezii Stampe de I. Valerian, remarcând, încă odată, eleganța și promptitudinea intelectualilor de odinioară.

    *

     ARHIVELE OLTENIȚEI

    Redacția și administrația

    Craiova

    Str[ada] Jules Michelet, nr. 2

    [Craiova, 2 februarie 1928]

     

    Iubite domnule Valerian,

    Am primit azi volumul ce ai avut gentilețea a-mi trimite. Îl voi citi zilele astea și nu voi lipsi de la plăcuta îndatorire de a așterne măcar în câteva rânduri din revista mea binele ce cuget despre d[umnea]ta și prețuirea ce dau poeziei d[umi]tale.

    Îți voi trimite numărul proxim al Arhivelor Olteniei, în care voi recenza volumul Stampe.

    Fiindcă ești așa de amabil a-mi oferi bunele d[umi]tale servicii, te rog a-mi spune cum și cui pot cere înscrierea mea în Aso[ciația] Gen[erală] a Presei, sau cum îi spune, căci socotesc necesar a mă înscrie într-o astfel de organizare, în calitate de director de revistă.

    Cu alese sentimente și salutări,

    C.D. Fortunescu

    [Domnului I. Valerian. La Viața literară, Strada Agricultori, nr. 78, București].

    *

     Stampe, versuri de I. Valerian, București, Ed[itura] «Viața Literară», 1927.

    – Mulți vor fi având, ca și mine, obiceiul de a răsfoi doar, mai întâi, o carte cu care te întâlnești prima dată. E o luare de contact și o recunoaștere în acest gest. Odată operațiunea aceasta îndeplinită, or lași volumul de o parte, or te-apuci să-l citești de-a binelea. Ilustrațiile cărții d[omnu]lui Valerian, «desene executate de pictorul Feodorov după cuprinsul textului», era cât pe-aci să mă facă a renunța la lectura «Stampelor». Căci dacă textul era la fel cu desenele!… Iar eu, mărturisesc umil, mă uitam la aceste ciudate fantezii de linii și umbre întocmai, vorba ceea, ca musca-n călindar! Totuși, învingându-mi prima pornire lăuntrică, pricinuită de aversiunea mea pentru trăsneli, am citit versurile acestea de la început și până la sfârșit. Le-am citit încet, repede interesat, reluând apoi lectura cărții cu o plăcere nebănuită. La vârsta mea, oricât ți-ar fi dragă poezia, nu mi se întâmplă des să recitesc în întregime și imediat un volum de versuri. M-a «interesat» este cuvântul care exprimă, cred, mai bine ca oricare altul, sentimentul cu care am urmărit aceste stihuiri. E în volumul d[omnu]lui Valerian ceva cam rebarbativ la primul aspect al poeziei sale. Parcă nu are destul aer și lumină. E ceva greoi și obscur prea adesea în o seamă din notațiile și peisagiile sale. Și e în același timp o simplitate cuceritoare în limba acestei poezii, în care retoricismul lipsește și unde totuși constați că poetul are pronunțată originalitate în prezentarea formei sale poetice. Ceea ce ne izbește de asemenea aci e înlăturarea oricărei artificialități or prețiozități: rimă și ritm sunt elemente neglijabile pentru poet. El excelează însă a creia o atmosferă impresionantă în poeziile sale și a urzi cu cele mai simple elemente, imagini turburător de sugestive. Citez astfel, printre bucățile mai caracteristice, «Sobolii», urgisiții lucrători de prin mine, care

    Cu târnăcopul strâns în mâini
    Cioplesc, mecanizați, de săptămâni
    În blocul știrbelor caverne…

    apoi „Căutătorii de comori“, care suntem mai toți, la o vreme măcar; minunata „Noaptea Învierii“, pe care am fi reprodus-o în întregime; „Inscripții pentru o fetiță“, „Mumie“, „Îngrijorare“, poezii de o deosebită originalitate, poezii de vis și de coșmar adesea, cu bizare împerecheri de cuvinte și imagini, dar elocvente și sugestive, ca bunăoară (p. 40) în:

    Apa liniștii la țărmuri țese pâslă înoptată;
    Vremea, ondulând lichidă, mână lebede de vată,
    Care ciugulesc naive înstelarea de pe lac…

    Lipsa punctuației este și ea o pricină a obscurității unora din strofele volumului. Nota macabră e reprezentată de asemenea în această carte. „Apa otrăvită“ e un model desăvârșit al genului, întrucât rămâne totuș[i] poezie, și încă poezie superioară. În „Spovedanii“ coarda iubirii se aude discretă și gravă, pornită din adâncuri; „Chemare“, unde zilele se macină în stearpă așteptare:

    Trec zilele egale, cenușii,
    Cămile încârduite în mersul caravanei…

    La urmă o serie de „Stampe dobrogene“ încheie volumul. Sunt un fel de pasteluri, în sensul clasificației genurilor literare și a formelor poetice, dar nu în accepțiunea pictoricească. Sunt atunci mai degrabă desenuri în cărbune, trase cu o mână sigură, schițe care fac tablou. Pomenesc printre acestea „Amurg dobrogean“ și „Molimă“.

    Note

    1. Originalul acestei epistole, inedite, se află în biblioteca lui I. Valerian din București.
    2. C.D. Fort[unescu] ~ I. Valerian ~ Stampe. Versuri în Arhivele Olteniei, 7, nr. 39 – 40, septembrie – decembrie 1928, p. 555 – 556.

    Nicolae Scurtu

    Permanent link to this article: https://linia1.ro/istorie-literara-noi-contributii-la-bibliografia-lui-const-d-fortunescu/

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *