Print this Post


    Istorie literară • Noi contribuții la biografia lui Gheorghe Teodorescu-Romanați

    Biografia desenatorului, pictorului, profesorului și publicistului Gheorghe Teodorescu-Romanați (n. 7 februarie 1891, Caracal, jud. Olt – m. 26 aprilie 1980, București), conține unele necunoscute ce se impun a fi elucidate spre a completa profilul omului și creatorului de emoții estetice.

    După absolvirea studiilor de Arte Frumoase, unde are dascăli pe G.D. Mirea, Fr. Storch și pe Costin Petrescu, tânărul pictor din orașul Caracal obține, prin concurs, o catedră de caligrafie și desen în învățământul secundar din București, pe care o păstrează până la pensionare.

    Temele picturii sale sunt variate, realizate în tonuri vii și cu un colorit ce atrage curiozitatea și interesul iubitorului de artă autentică.

    Pictorul Gheorghe Teodorescu-Romanați, la propunerea istoricului și cărturarului Nicolae Iorga străbate, pe propria sa cheltuială, provinciile românești, unde reconstituie, prin intermediul penelului, vechi case, biserici, mănăstiri și chipuri de oameni de altădată.

    Nicolae Iorga îl stimulează să-și organizeze câteva expoziții, la Craiova și București, îi solicită colaborarea în presă și la unele din cărțile sale și, astfel, pictorul se bucură de aprecierea și prețuirea marelui istoric.

    Epistolele trimise cărturarului și istoricului Nicolae Iorga constituie o mărturie elocventă a unei relații intelectuale din cele mai însemnate.

    Profesorul Nicolae Iorga a fost profund impresionat de unele picturi ale lui Gheorghe Teodorescu-Romanați, printre care menționez ~ Mănăstirea Cozia, Biserică bătrână din Densuș, Casă veche din Munții Apuseni, Interior țărănesc din Făgăraș, Casă veche din Câmpulung, La secerat, Soția mea, Autoportret și, firește, altele.

    *

    [București], 16 martie [1]932

    Excelență,

    Cutreierând țara în lung și-n lat, pentru a ilustra comoara minunată a trecutului nostru, reprezentat în mănăstiri, gândul meu a fost întotdeauna la Excelența Voastră, care singurul înțelegeți și apreciați câtă frumusețe și cât interes cuprind.

    Am fost fericit, când prezentându-vă câteva reproduceri, v-au plăcut și ați dispus de îndată să ilustrez opera ce faceți pentru America și m-ați îndemnat să fac o expoziție, dându-mi în acest scop sala de Conferințe de la Casa Școalelor.

    Încurajat de înalta bunăvoință ce mi-ați arătat, m-am străduit, și cu mari sacrificii, am aranjat o prea interesantă expoziție, variată și grandioasă.

    Pentru deschiderea ei, m-am prezentat Excelenței Voastre la minister invitându-vă, dar, cum duminică urma să plecați la Văleni, mi-ați promis a veni a doua zi. De atunci, vă aștept în fiecare ceas, dar, cum d[omnu]l șef de cabinet [î]mi spunea [i]eri că Excelența Voastră i-ați comunicat că ați vizitat expoziția, cred că Excelența Voastră confundați expoziția personală ce am la Casa Școalelor, unde expun 120 de lucrări diferite, cu expoziția din subsolul Ateneului, unde ați văzut 5–6 lucrări de ale mele.

    Sunt sigur domnule prim-ministru, că vizitând expoziția mea, veți fi nu numai bucuros, dar și surprins, și vă va interesa mult. De altfel, această expoziție am întocmit-o și din îndemnul M[ajestății] S[ale] Regelui care mă apreciază, ceea ce-mi face o înaltă cinste și, din încurajarea ce Excelența Voastră mi-ați promis.

    Dacă aș ști că nici Majestatea Sa, nici Excelența Voastră nu veți veni, toată truda mea de ani de zile e zadarnică și voi fi deznădăjduit. Sala de Expoziții e cu totul retrasă, necunoscută publicului și deci nu voi avea nici mângâierea sufletească pentru nobilul meu apostolat, și nici cea materială, necesară și ea pentru a putea continua acest studiu documentar pe care nici un alt artist nu stăruie și nu se sacrifică.

    Eu, totuși, sper în Excelența Voastră, și vă rog din tot sufletul să veniți, cât mai curând, pentru liniștea unui om care muncește pentru a face un lucru merituos și nobil.

    Sunt al Excelenței Voastre devotat servitor,

    Pict[or] și prof[esor] T. Romanați

    *

    Buc[urești], 15 iunie [1]932

    [Strada] Justiției, nr. 29

     Iubite domnule profesor,

    N-a fost chip să vă pot vorbi și sunt nevoit a vă scrie. E vorba de colecția de tablouri ce ați binevoit a reține din Expoziția mea de la Casa Școalelor, o colecție de mănăstiri și biserici vechi din țară, care au fost luate în primire cu proces-verbal de Casa Școalelor.

    Totuși, deși au trecut două luni, nici până acum nu mi s-a aranjat contul, ba, încă, în cele din urmă, mi s-a făcut cunoscut că o anumită comisiune, d[omnu]l prof[esor] Țițeica, pictorul Steriadi, un deleg[at] al Minist[erului] de Finanțe, și, poate, cineva de la C[asa] Școalelor, mi-au tăiat jumătate din suma de 160.000, adică 80.000.

    Întrebând pe d[omnu]l Alesseanu, cum se explică acest lucru cu totul nepotrivit, mi-a spus că Fondul Cultural de 450.000, fiind depășit de angajările și cumpărăturile ce le-ați făcut d[umneavoa]stră, au fost nevoiți să reducă din el, numai că pe mine m-au amputat grozav și vă închipuiți ce însemnează o pagubă de 80.000 lei pentru cineva care a sacrificat mulți bani colindând în toată țara cu propriile lui mijloace, să strângă un mănunchi din comoara neamului nostru, ce atâta cinste ne face și să arăt că și noi avem cu ce să ne mândrim prin trecutul nostru istoric.

    D[umneavoa]stră înțelegeți ce durere e pentru mine să suport această pagubă, când abia așteptam să iau banii și să pot pleca din nou în Ardeal, Maramureș, Banat, Basarabia, ca să fac o altă colecție, așa cum am făcut în vechiul regat și Bucovina.

    Mi s-a spus că d[umneavoa]stră ați lăsat liber ca d[omnu]l Alesseanu să facă cum va crede cu acest fond, dar sunt sigur că d[umneavoa]stră nu ați înțeles că tocmai pe mine să mă reducă în această măsură, desigur nedreaptă și dureroasă.

    Și acum socotesc că deși fondul s-a împărțit tot s-ar putea găsi o soluție; anume, să mi se plătească această sumă, mai târziu, în toamnă, când se va putea strânge alt fond, de la taxa de bacalaureat, timbre etc., e păcat să iau înapoi 20 din lucrări, să stric o colecție bine aranjată și să am și o atât de mare decepție. De ce mi-era frică, n-am scăpat.

    Întrucât lucrările reținute sunt ale Minist[erului] Instrucțiunii, oare nu s-ar putea sugera, interveni la d[omnu]l ministru Gusti să mă sprijine? Vă rog, d[omnu]le profesor, să vă interesați de situația mea și să-mi dați prețiosul d[umneavoa]stră ajutor, așa cum veți crede mai potrivit.

    De altfel, nici până acum nu mi s-au aranjat actele necesare și cine știe când voi putea primi o parte din bani și stau suspendat fără nici un sprijin.

    Plecarea d[umneavoa]stră1 a fost pentru mine ca un trăsnet, după cum încurajarea ce mi-ați dat a fost o revelație.

    Doresc să fiu și de aci înainte un prea modest colaborator al cărților d[umneavoa]stră, dacă veți crede potrivit, precum vă rog ca întotdeauna să mă socotiți cu tot sufletul și cu toată admirația alături de d[umneavoa]stră.

    Cu tot devotamentul și cu tot respectul vă mulțumesc și vă salut,

    Pict[or] prof[esor] G. Teodorescu–Romanați

    Note

    • Originalele acestor epistole inedite se află la Biblioteca Academiei Române.
    1. Înlocuirea lui Nicolae Iorga, la Ministerul Instrucțiunii Publice, cu Dimitrie Gusti, odată cu căderea guvernului Iorga.

    Nicolae Scurtu

    Fotografii din arhiva personală a domnului Ion Doldurea, primarul Municipiului Caracal

    Permanent link to this article: https://linia1.ro/istorie-literara-noi-contributii-la-biografia-lui-gheorghe-teodorescu-romanati/

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *