Am crezut întotdeauna că o comunitate există atâta vreme cât se vorbește despre ea, în primul rând, pentru că își respectă valorile, pe cei care au făcut-o cunoscută, prin creația lor, la nivel național și internațional.
Și noi, slătinenii, avem astfel de semeni – adevărate repere culturale și morale la care să ne raportăm și în spiritul cărora să ne educăm copiii și tinerii, înșiși viitorul comunității.
Printre aceste valori umane, cultural-artistice, aparținând comunității noastre, se află și maestrul dirijor, Jean Lupu, reprezentant se seamă al muzicologiei românești.
Jean Lupu a pornit pe drumul glorios al muzicii corale românești din Vălenii Brâncoveniului, locul unde s-a născut și unde i s-a descoperit talentul muzical. A fost fermecat, după cum ne mărturisește, de glasul mamei sale, mai ales de „jelania melodioasă” pentru fratele ei mort pe front și care i-a rămas în suflet. Pofta de a cânta i-a venit în timp ce colinda ulițele satului, împreună cu băieții de vârsta lui, și a început a prinde contur odată cu cooptarea sa în Corul de la Osica, de către unul dintre profesorii săi care i-a descoperit acest talent.
A studiat la Seminarul Teologic de la Craiova, Liceul „Radu Greceanu” și Facultatea de Muzică din Timișoara. La absolvirea acesteia, a ales, ca profesor, Slatina, pentru a fi alături de părinții săi, în vârstă. A început ca profesor la Școala de Muzică, unde va deveni și director. A preluat conducerea prestigiosului Cor „Ciprian Porumbescu”, apoi a înființat Corul bărbătesc „Lira”. Cu care, ne povestește, cum în „cârdășie” cu liderul de sindicat al Consiliului Județean, al cărui președinte era Constantin Sandu, adică nașul lui Ceaușescu, să „strecoare”, în concerte, și colinde. Ceea ce pentru noi, oropsiții regimului comunist, era balsam pentru suflet.
Și-a desăvârșit studiile muzicale la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. Fiind la vârsta în care își permitea să viseze, după cum ne mărturisește, și-a făcut planuri mărețe pentru viitorul muzical al orașului. Mai întâi, a conceput un sediu nou și adecvat Școlii de Muzică și apoi un muzeu dedicat lui Dinu Lipati. Dar, se pare că Dumnezeu avea alte planuri cu el. Într-o zi de 11 iunie, în urmă cu 51 de ani, când se săpa primul șanț pentru temelia viitoarei clădiri a Școlii de Muzică, familia Jean Lupu și-a pus agoniseala de până atunci într-un camion și a plecat la București. De ce? Pentru viitorul „copilului minune” pe care Dumnezeu i-l dăruise, fetița Olguța Lupu. Cea care, la trei ani, impresionase, pe cunoscători, prin capacitățile ei muzicale. O emisiune a TVR, realizată chiar de Aristide Buhoiu i-a deschis profesorului Jean Lupu porțile Capitalei, într-o vreme când, se știe, era foarte greu să intri în această calitate în orașele mari. Copilul de atunci va confirma și va ameliora regretul tatălui de a fi lăsat în urmă Slatina și pe slătineni. Olguța Lupu Petrache este astăzi prof. univ. dr. la Universitatea Națională de Muzică din București, decan Al Facultății de Compoziție și Muzicologie, cu un palmares impresionant în acest domeniu.
Jean Lupu nu a uitat Școala de Muzică din Slatina și, pe cât i-a permis poziția sa de aparținător al Societății Muzicale Românești, a sprijinit-o să evolueze. Drept mulțumire, azi, în pragul vârstei de 85 de ani și peste 60 de activitate pe tărâm muzical, Liceul Teoretic „Nicolae Titulescu”, în cuprinsul căruia se află Școala de Muzică slătineană, a numit amfiteatrul „Jean Lupu”! Și domnia sa a răspuns, la rându-i, cu un gest la fel de nobil, deschizând, chiar în ziua de 11 iunie, a. c., o Expoziție care cuprinde opera sa realizată în întreaga viață, în holul acestui amfiteatru.
„O zi specială pentru noi, Școala de Muzică, Școală pe care maestrul Jean Lupu a gândit-o, pentru a fi puse în valoare micuțele talente. Ne mândrim cu școala noastră și, pentru asta, ne înclinăm în fața dumneavoastră, maestre Jean Lupu”, a spus în mesajul transmis din partea școlii, prof. Carmen Boiangiu. Maestrul zice că această expoziție este o răsplată pentru „strădania actualului corp profesoral de a fi umplut de conținut ceea ce eu am lăsat ca ziduri”. Și, în niciun caz, „ca o laudă de sine”, ci pentru „a depune mărturie în fața slătinenilor că nu i-am făcut de râs”.
Potrivit jurnalistului și scriitorului Dumitru Sîrghie, „Părintele Arhidiacon Jean Lupu, face parte din categoria rară a personalităților care au reușit să transforme talentul în misiune și munca într-o operă de artă”. Dar ce presupune această măreață operă? Înseamnă formarea a peste 600 de copii în spiritul muzicii, culegeri de cântece, compunerea a peste 45 de cântece pentru copii și tineri și tipărirea acestora, manuale școlare de muzică. Dar, mai ales, activitatea Corului pentru Copii și Tineret, „Symbol”, al Patriarhiei Române, pe care Jean Lupu l-a înființat și pe care l-a dirijat un sfert de veac. Zice maestrul că acest cor a luat naștere dintr-o necesitate și anume „nevoia de exprimare pe acest tărâm religios și însetarea societății pentru muzica religioasă”.
Așa că, în 1990, la căderea regimului comunist, el care ,suferise”, pentru că muzica religioasă nici nu era amintită până atunci, a cerut binecuvântarea Patriarhului Teoctist pentru înființarea unui astfel de cor. Acest cor a avut dintotdeauna un repertoriu variat, cuprinzând muzică bisericească bizantină, creații corale bisericești ale compozitorilor români și străini, prelucrări de folclor românesc, muzică clasică românească. Calitatea concertelor a făcut din acest Cor un reper al muzicii corale românești și universale. Ca o recunoaștere a meritelor sale în acest domeniu, Jean Lupu a fost hirotonisit diacon și a primit și distincția de iconom stavrofor. Patriarhia Română i-a acordat de asemenea, de patru ori, „Crucea Patriarhală”, cea mai înaltă distincție pe care Biserica Ortodoxă Română o poate acorda cuiva pentru merite excepționale.
În opinia lui Dumitru Sîrghie, Expoziția maestrului, deschisă zilele acestea la Slatina „Nu este doar o prezentare de carte, de documente, înregistrări, premii, distincții. Ea este mărturia existenței dedicate binelui, frumuseții și formării oamenilor. Fiecare obiect expus vorbește de perseverență, despre credință și valoare și despre puterea culturii de a înnobila suflete”. Cum a reușit? În primul rând, cu sprijinul familiei, o familie formată în spiritul credinței și a dragostei pentru valori autentice, pentru cultura și neamul românesc și pe care maestrul a știut să și-o țină aproape. Dovadă fiind și manifestarea din zilele acestea de la Slatina, când soția, fiica și fiul i-au fost alături. Ne mărturisește Olguța Lupu că tatăl său nu a fost doar un profesor, ci și un tată bun care a știut să lase grijile pe preșul de la intrare și, mai ales, să facă multe fapte bune, întinzând mâna celor ce aveau nevoie de ajutor. Nu întâmplător sunt atâția oameni care îl iubesc. Și fiul maestrului, arhitectul Daniel Lupu, confirmă: „Tata a format generații de tineri. Nu am văzut nicăieri în lume atâta bucurie și răbdare așteptând să-ți îmbrățișezi profesorul drag și să-i mulțumești pentru tot cea ce a făcut pentru tine”.
Profesorul Jean Lupu și-a dedicat întreaga viață muzicii, șlefuirii de talente și formării de caractere. Zice că a făcut totul fără să simtă oboseala, „pentru că, atunci când faci cu pasiune ceea ce faci, te regenerezi lucrând”. O bună parte a muncii sale, făcută cu pasiune s-a desfășurat în comunism, când era greu dacă nu imposibil să nu faci compromisuri și să-ți menții coloana vertebrală. Cum a reușit maestrul Jean Lupu? Spune că „uitând răutățile și respectând adevărul, până la sacrificiul suprem”. Acest concept de „sacrificiu suprem” nu este pentru domnia o vorbă-n vânt. Retrăiește, cu tristețe, când ne povestește un astfel de moment din viața sa. Atunci când, în confruntarea cu un comunist zelos, care credea că el este legea și face ce vrea cu ea, maestrul a reușit să nu cedeze presiunilor acestuia, păstrându-și principiile profesionale, care l-au călăuzit toată cariera. A făcu-o riscându-și sănătatea, dar a meritat. O dată că potentatul vremii a fost destituit din funcție, apoi că, în timp ce Maestrul era internat în spital, elevii săi i-au fost alături. Și ce metodă mai simplă și mai eficientă de a face educație, dacă nu puterea exemplului personal!
Nu poți face muzică, dacă, pe lângă harul cu care te-a înzestrat Dumnezeu, nu ai și o sensibilitate aparte pentru cuvântul frumos pus în versuri. Zice maestrul că
i-a plăcut dintotdeauna poezia, care îi sugerează idei și imagini și care a stat la baza multor cântece compuse de el. De aceea, nu apreciază muzica făcută cu
AI-ul, pentru că nu transmite emoție. Nici muzicologul Olguța Lupu nu creditează o astfel de muzică, spunând că AI-ul nu creează ci compune ceva existent deja.
Maestrul Jean Lupu a creat muzică autentică, prin care a înălțat suflete și a educat generații întregi, făcând, astfel, lumea mai bună și mai frumoasă. De aceea, „pentru tot ceea ce ați dăruit culturii și pentru exemplul de demnitate și de slujire pe care ni-l oferiți, Părinte Arhidiacon, Jean Lupu, vă mulțumim”, spunem noi slătinenii prin glasul jurnalistului Dumitru Sîrghie.
Elena Sîrghie
