În cazul în care Georgescu nu va fi condamnat, justiția românească va contribui indirect la consolidarea imaginii sale publice, transformându-l dintr-un inculpat într-un simbol de persecuție și martiriu pentru susținătorii săi. Acest fenomen nu este nou în politică și în istoria recentă a României, unde mai multe figuri controversate au reușit să capitalizeze problemele lor juridice pentru a-și întări baza electorală.
Într-o societate polarizată, un proces juridic ratat poate fi perceput de susținătorii lui Georgescu drept o dovadă că întregul sistem este corupt și că el este o victimă a unor interese obscure. Această narativă este adesea alimentată de discursuri populiste care atacă „statul paralel”, „sistemul” sau „elitele” care vor să împiedice un „salvator” să ajungă la putere.
Dacă verdictul va fi favorabil lui Georgescu, acest lucru ar putea fi interpretat ca o confirmare a nevinovăției sale, indiferent de argumentele juridice. Mai mult, dacă procesul este perceput ca fiind motivat politic, reacția publicului va fi și mai puternică. Unele segmente ale populației vor vedea în el un „luptător împotriva sistemului”, iar valul de simpatie îl poate propulsa direct în cursa pentru președinție.
În esență, justiția nu doar că riscă să nu își atingă scopul inițial – acela de a face dreptate – ci poate ajunge să servească, paradoxal, drept trambulină politică pentru cel pe care încearcă să-l judece. Într-un climat dominat de neîncredere în instituții și de o tendință de mitizare a liderilor politici care se prezintă drept victime ale sistemului, Georgescu ar putea deveni un „erou cosmic” în ochii milioanelor de susținători, un „ales” capabil să redreseze România.
Această dinamică ne amintește că justiția nu operează într-un vid, ci într-un context politic și social în care percepția publică poate fi la fel de importantă ca și verdictul în sine.
Dumitru Sîrghie
