Instalarea guvernului Ciolacu este ca o mângâiere a timpului, care curge, fără menajamente, în inimile noastre de bravi români… Trăim răsăritul unei noi ere, care lasă în urmă o „peroadă” tristă, plină de humor: „peroada” fosforecentă a putregaiului național, dintr-o Românie, ca un cimitir vesel în expansiune.
În sfârșit, iubirea pe care a nutrit-o Iohannis față de mărețul PSD, pe vremea când era chemat de Motanul Felix, la Comandamentul Grivco, a căpătat dimensiuni cosmice. E o sărbătoare a spiritului românesc, care pune capăt tuturor suferințelor unui popor în agonie. O formulă genială de guvern, care ne incită la o supunere adâncă și la o umilință înălțătoare. E ca în „Psychologie des sentiments” , opera lui Theodule Armad Ribot, când omul contemporan a trecut, de la antropofagia primitivă a spiritului, la o cultură morală și socială, nemaiîntâlnită în istoria României eterne. O trecere rapidă de la misoginismul social politic, cultural și istoric, la iubirea cavalerească față de femeia dacă (vezi măreția noului ministru de externe, Luminița Odobescu, dar și a celorlalte doamne pesedisto-liberale din guvern), semnal al sentimentului patriotic adânc și estetic, entuziasm al unei democrații în plină consolidare, care nu se mai regăsește nici măcar în tradiționalele țări civilizate euro-atlantice.
Oare cărui fenomen se datorează această mirabilă transformare? Înclin să cred, cu maximă încântare, că, fundamental, esențial, califragilistic și determinant pentru viitorul copiilor noștri, care și-au reluat școala în plină vacanță, stă dezvoltarea intelectuală a celor mai iubiți fii ai poporului, a marilor oameni de stat…degeaba: Klaus Werner Iohannis, Marcel Ciolacu și, cu magna cumme laude, Ionel Ciucă, un Demostene român, mare maestru al discursului multilateral dezvoltat, în Agora patriei române.
Precum în teoriile lui Max Scheler, această triadă a salvgardării neamului românesc semnalizează evoluția profundă, în plan spiritual, etic, naționalist și intelectual, pentru fiecare ministru în parte, întru desăvârșirea moralei evoluționiste darwiniste, care întărește ideea că ne tragem din maimuță și ne întoarcem la maimuță. Tot așa, ca-n bazele moralei evoluționiste și în cercetările etice ale lui Auguste Comte, grija pentru fericirea zilnică a românilor, exprimată magistral în discursul lui Ciolacu, dovedește altruismul și inteligența vie a genialisimului ministru Budăi, dar și renașterea și dezvoltarea noului sentiment justițiar gorghian al unei social-democrații liberaliste, care ne aduce aminte de Dobrogeanu Gherea și de Ion Iliescu – Nemuritorul.
Marele reformator Klaus Iohannis îndeplinește, astfel, în plan ideatic și filosofic, visul lui Nietzsche, acela întruchipat de „SUPRAOMUL” vremurilor noi, care ne aduce progresul în lumea artelor, a științelor, filosofiei, moralei, tehnicii, intrând adânc în carnea unui umanism revoluționar, care zguduie istoria lumii. Doar inteligențele superioare ale acestui neam vor înțelege momentul fast prin care trece poporul român. Marcel Ciolacu preia cu succes programul genial „România educată”, riscând să-l ridice pe culmile cele mai înalte ale gloriei…eterne.
M-a înduioșat până la lacrimi sintagma „patriotism economic”, rostită de noul prim-ministru, în inegalabilul său discurs, citit convulsiv și lacrimogen, cu ocazia rotativei guvernamentale. Gabi Firea s-a băgat și ea în seamă, găvărind pe gaura gurii niște prețiozități, cu o mare valoare semantică și programatică, iar ex-primul ministru Ciucă a vorbit doar pentru el, în esperando.
Toate ca toate, dar faptul că liberalii au pus-o la Cultură pe Raluca Turcan întrece orice măsură a genialității liberaloide, post-decembriste. „La mulți ani, Mumulean, glas cu durere!”
Dumitru Sîrghie
